Claudia Burlacu Şerşun a arătat că Festivalul a rezistat în timp graţie dragostei, talentului, dorinţei pentru cântec, dans, datini strămoşeşti ale artiştilor amatori, iar acum, meşterii populari din mai multe ţări, împreună cu organizatorii acestui remarcabil eveniment cultural vor „împleti într-o cunună şi ne vor transmite, cu multă generozitate, datinile şi tradiţiile, cântecele şi dansurile populare”. La rândul său, Vitalie Onişciuc a spus că acest Festival, care a ajuns la o vârstă onorabilă, e o mândrie, iar găzduirea colectivelor folclorice şi a meşterilor populari de pretutindeni este un prilej de mare sărbătoare. Festivalul, a mai spus Vitalie Onişciuc, îşi propune integrarea tradiţiei autentice în marele circuit cultural european.
În continuare, Elena Sclifos a arătat că din cele mai vechi timpuri viaţa poporului moldovenesc a fost însoţită de cântec şi dans – carte de căpătâi fiind capodoperele lăsate de către bunii lor strămoşi. Una dintre aceste capodopere este şi Festivalul „Meşterul Manole”, care a pus în valoare cele mai originale dansuri şi cântece autentice culese şi aduse în scenă de artiştii amatori. Veterana culturii şi directorul Festivalului „Meşterul Manole” la ediţiile din 1993, 1995, 2005 şi 2007 a mai spus că anul 2013 este dublu jubiliar, împlinindu-se 20 de ani de la înfiinţarea manifestării, iar actuala ediţie este cea cu numărul 10.
A urmat „Hora prieteniei”, în care s-au prins toţi artiştii, organizatorii şi spectatorii, după care au fost vizitate expoziţiile de artizanat, târgurile vestiţilor meşteri populari din raionul Criuleni şi din Moldova, care au fost parte componentă a Festivalului. Artiştii au avut posibilitatea de a degusta unele preparate specifice bucătăriilor moldoveneşti şi să guste din renumitele lor vinuri.
O altă parte componentă a Festivalului a fost „Costumul popular naţional”, care a inclus elementele tradiţionale specifice zonelor etnografice ale fiecărui popor, ca şi carte de vizită a fiecărui colectiv. Dacă celelalte ţări au cântat şi dansat având alături instrumentişti, „Semenicul” a evoluat ca la înmormântare, deplasându-se la Criuleni fără compartimentul muzical. De la ora 13, a urmat o masă rotundă la care au luat parte delegaţiile oficiale din ţările participante, ocazie cu care s-au făcut schimburi de cadouri artizanale între delegaţii prezenţi şi preşedintele raionului. De la ora 20 a avut loc spectacolul de deschidere a Festivalului, unde Ansamblul „Semenicul” s-a prezentat foarte bine, dar, din păcate, melodiile dansurilor şi ale subsemnatului, ca solist, au fost redate după CD.
Luni, 26 august, s-a efectuat o excursie cu vaporul pe Nistru, iar după-amiază toate Ansamblurile s-au deplasat prin diferite sate ale raionului. „Semenicul” a fost oaspete în comuna Cruglic, primar Svetlana Cucu, unde am fost întâmpinaţi, după tradiţie, cu pâine şi sare, nelipsind vinul, după care am susţinut un spectacol.
Marţi, 27 august, de la ora 10, a avut loc ceremonia solemnă consacrată Zilei Independenţei Republicii Moldova, moment urmat de spectacolul de gală intitulat „Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme”. Reprezentanţii ţărilor participante la Festival au fost doar spectatori, şi pot să spun că a fost un spectacol de mare ţinută artistică, pentru care merită felicitări atât colectivele artistice care l-au susţinut, cât şi organizatorii. Seara, împreună cu Ansamblul din Ucraina, ne-am deplasat în satul-comună Corjova, unde primar este un mai vechi prieten al nostru, Gheorghe Ojog, care, la fel, ne-a întâmpinat cu pâine, sare şi vin, iar spectacolul s-a derulat pe ropote de aplauze. Bucatele pregătite de corjoveni au fost de calitate, fiind consumate pe muzica şi dansul oferite de gazde. Nici noi n-am stat degeaba, subsemnatul interpretând câteva cântece de joc pe care au dansat cu toţii, români, ucraineni şi gazde. Miercuri, 28 august, s-au organizat excursii, iar la ora 19 a avut loc Spectacolul de închidere a Festivalului Internaţional de Folclor „Meşterul Manole”, urmat de focuri de artificii. Când ne-am întors la Slobozia-Duşca, în tabăra „Cristiano”, director general Oleg Ogor, unde am fost cazaţi, surpriza ne-a fost peste aşteptări. Prietenul nostru, Gheorghe Ojog, şi colectivul de artişti din Corjova ne-au adus diverse bucate şi vin pe-ndestulate, venind cu trupa de muzică „Tradiţional”, condusă de Alexandru I., având solistă pe Valentina S. Am continuat petrecerea până la ora 4 dimineaţa…
Nu aş vrea să închei aceste rânduri fără a mulţumi însoţitoarei şi translatorei noastre, Tatiana Cociug, care ne-a fost alături în tot timpul.
Ştefan ISAC