După executarea picturii de către Elvira Dăscălescu, din Bucureşti, prin contribuţia parohiilor din Protopopiatul Caransebeş, lângă bisericuţă s-a construit o clădire cu cinci chilii, bucătărie şi trapeză, însă regimul comunist a făcut ca acestea să fie confiscate, iar călugării risipiţi, astfel încât, până în anul 1991, mănăstirea a funcţionat fără vieţuitori, de îngrijirea bisericii ocupându-se un singur paznic din localitatea Borlova.
În strânsă legătură cu Schitul de pe Muntele Mic, Crucea înălţată pe această culme a fost înlocuită. Acţiunea a avut loc la iniţiativa unui grup de intelectuali din Timişoara şi Caransebeş, cu binecuvântarea IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, şi a Mitropolitului Laurenţiu, pe atunci Episcopul Caransebeşului, când s-a realizat o cruce metalică asemenea celei de pe Vârful Caraiman, care noaptea este luminată, putându-se vedea chiar din Timişoara, când timpul este favorabil.
Carmen SENCO