Un virtuoz al acordeonului
Marcel Todor (II)
În 1966 s-a căsătorit, la Oraviţa, cu interpreta de muzică populară Anica Adam. În acest an, la 20 februarie, ei împlinind 44 de ani de căsnicie. Au două fete, Marcela – care este în Canada şi care a terminat Conservatorul secţia canto, nepotul din partea acesteia, Mario, dedicându-se tenisului de performanţă –, şi Loredana, care este atestată ca interpretă de muzică populară şi care, la rândul ei, are o fetiţă, Andeea, foarte talentată din punct de vedere artistic. În 1970, editează la Electrecord primul disc de muzică populară, Anica şi Marcel Todor, urmând imediat înregistrări la Radio Bucureşti, cu dirijorii George Vancu, Nelu Stan, Radu Voinescu, Paraschiv Oprea. Mai apare un disc mare, Marcel Todor – un virtuoz al acordeonului, şi Anica Todor, interpretă a cântecului bănăţean. A avut mai multe emisiuni televizate cu redactorii Eugen Gal, Gheorghe Palcu, Theodora Popescu etc. În fonoteca Studioului Radio Bucureşti şi Timişoara se află peste 100 de piese de folclor de o mare autenticitate şi virtuozitate. Marcel a mai făcut înregistrări şi cu Radio ,,Novisad”, apărându-i o casetă cu melodii de mare virtuozitate.
Aş dori să scriu câteva fraze despre cea care i-a devenit soţie lui Marcel Todor, mamă a fetelor şi apoi bunică, şi ea o perioadă solistă la Orchestra ,,Doina Banatului”din Caransebeş, Anica Adam-Todor, născută la 26 mai 1940, în comuna Petrilova, judeţul Caraş-Severin. După absolvirea Liceului şi a Şcolii Populare de Artă din Oraviţa, prin anul 1958 s-a dedicat cu adevărat cântecului, începându-şi cariera artistică la Casa de Cultură din Oraviţa, unde a fost metodistă. A dat spectacole pe scena celui mai vechi teatru din ţară – cel din Oraviţa –, avându-i dirijori pe Adam Măran şi George Craiu, dirijori pe care i-a avut şi subsemnatul la Ansamblul ,,Semenicul”. Graţie talentului înnăscut şi a vocii sale plăcute, Anica Todor a participat cu mult succes la diferite concursuri, care s-au bucurat de ecouri în decursul anilor. A început cu cel de-al IV-lea Festival al cântecului popular, care s-a desfăşurat în două etape: la Festivalul cântecului şi portului popular de pe Valea Prahovei şi de pe Litoral (1964-1965). A urmat locul I pe ţară cu spectacolul ,,Poemul Soarelui”, la Bucureşti, în 1966.
Nu a existat oraş în ţară unde să nu fi încântat publicul cu doinele şi cântecele bănăţene de pe plaiurile Oraviţei. Melodiile din repertoriul său au un caracter confesiv, sunt, înainte de toate, confidenţe în care Anica Todor îşi răscoleşte adâncurile inimii, ca şi încântările, regretele şi aspiraţiile. Mamă, două fete ai, Satule, mi-ai dat un nume, Bine, mamă, ţi-o părut sunt melodii ce fac parte din înregistrările Studioului de Radio Timişoara (1979). N-au lipsit nici apariţiile la Televiziunea Română şi înregistrările la Radio Bucureşti, dirijor fiind George Vancu. Cel de-al doilea disc a fost editat de Electrecord (1984), după înregistrările realizate de Radio Timişoara, cu orchestra condusă de Marcel Todor, care apare şi ca solist la acordeon.
Revenind la Marcel, aş spune că are amintiri de neuitat, ce-l leagă de o serie de dirijori şi orchestre, printre care aş aminti pe Nicolae Perescu şi ,,Doina Banatului” din Caransebeş, pe Victor Predescu, Nicuşor Constantinescu şi Ionel Budişteanu, sau Orchestrele Populare Radio şi ,,Doina” a Armatei. A efectuat nenumărate turnee şi în străinătate, concertând în Iugoslavia, Franţa, Ungaria şi Germania. O amintire pe care mi-o povesteşte cu nostalgie, o secvenţă de pe când avea şase ani îl înfăţişează cântând la Restaurantul ,,Locomotiva”, iar Luţă Ioviţă, primul care i-a descoperit harul, îl aşeza pe masă cu acordeonul, aproape cât el de mare, cânta şi toată lumea îl asculta fascinată. Repertoriului ales cu grijă, cu discernământ, a condus la formarea unui mare virtuoz al acordeonului.
În încheiere, aş aminti că, acum 10 ani, Marcel a fost operat pe cord, însă azi se simte foarte bine, exersează zilnic la acordeon, îşi împrospătează mereu repertoriul şi, când ţine acordeonul în braţe şi atinge delicat sau ce forţă clapele, este convins că inima lui este una cu instrumentul şi nu simte greutatea acestuia interpretând, chiar şi la această vârstă, orice melodie, din orice zonă a ţării, cu o virtuozitate ce nu poate fi egalată. Şi nu pot încheia acest articol fără să mai adaug un amănunt picant: într-un ,,Almanah Cultural”, Marcel a fost numit ,,Omul Orchestră”. (Va urma)
