Oblăduit de Luţă Ioviţă: Vasile Pârvu, zis Horea
La douăzeci de ani, Horea din Dalci era cunoscut peste tot. Un afiş din anul 1919, prilejuit de un bal al muzicanţilor din jurul Caransebeşului, e o dovadă elocventă a influenţei lui Horea. De altfel, el devenise acum conducător de taraf, luând locul lui Moş Tită. În banda lui îi avea pe vioriştii Gheorghe a lui Tită, Lelea şi Iosim Perescu, pe basistul Ion Perescu, iar ca trompetişti, pe Cornel Tită, Nicolae Ceară şi, mai târziu, pe renumitul trompetist Tită Stanciu.
Banda lui era nelipsită de la orice manifestare muzicală (horă, nedeie, nuntă, botez etc.) din Borlova, unde avea, am putea spune, abonament, ca şi în satele din jur. O fotografie ni-l înfăţişează ca instrumentist la formaţia de căluşeri din Caransebeş, iar altele la diferite ocazii pe Valea Bistrei sau a Timişului. În anul 1936, taraful condus de Horea a însoţit Formaţia de dansuri grănicereşti din Borlova într-un turneu la Bucureşti. O paranteză se cuvine făcută aici: în comuna Borlova a luat fiinţă prima formaţie de dansuri populare (băieţi şi fete) din Banat, inspirată şi condusă de inimoşi căutători de comori folclorice – învăţătorul Nistor Boşcai şi notarul Ion Bozdoc, cu sprijinul moral al preotului Ion Barbu.
În anul 1947, taraful lui Horea, cu dansatorii din Borlova au participat la Budapesta, ca reprezentanţi ai ţării noastre pe linie de artă, la ,,Săptămâna culturii româno-maghiare”. Cu această ocazie, Horea, vestitul taragotist, s-a acoperit de laude şi aprecieri, fermecând publicul din Debreţin, Seghedin şi Budapesta cu trilurile ,,torogoatei” sale. Grupul nostru a fost condus de Dr. Petru Groza, care, după întoarcerea din Ungaria, i-a invitat la Bucureşti, unde aceleaşi formaţii au prezentat un program la Sala Ateneului.
Vasile Pârvu a fost printre iniţiatorii înfiinţării orchestrei de muzică populară în care să fie încadraţi toţi muzicanţii din Caransebeş şi din împrejurimi, orchestră care a luat fiinţă chiar în acel an, 1947, fiind condusă de Nicolae Perescu Arapu, fiul vestitului trompetist Lae Arapu, originar tot din Dalci. Aici s-a distins ca solist taragotist mai mulţi ani, făcându-se cunoscut în toate centrele muncitoreşti din regiunea Banat, şi prin emisiuni de muzică populară la Radio. În această perioadă i se imprimă şi primele discuri. În anul 1956, muzicanţii din Dalci au înfiinţat un taraf pe lângă Căminul cultural din sat, având ca dirijor pe învăţătorul Nicolae Mihăilescu. Acest taraf, primul care s-a înfiinţat în regiune, prezent cu programe artistice pe scenele din Timişoara, Reşiţa, Oţelu Roşu, Nădrag, Lugoj, Orşova, Herculane, dar şi în centre de comune, avându-l ca solist taragotist pe Horea, a ajuns în Faza finală a celui de-al V-lea Concurs artistic pe ţară, juriul acordându-le premii în bani şi instrumente muzicale. Aici, Horea a fost distins cu o Diplomă specială de merit. Taraful a fost reţinut la Bucureşti pentru defilarea care a avut loc în Piaţa Aviatorilor, la 23 August 1956. În faţa conducătorilor de partid şi de stat, brâurile bănăţene de la munte au răsunat cu însufleţire, entuziasmând masele prin melodie şi patriotism, cu cei douăzeci şi şapte de ostaşi-muzicanţi, între care se afla şi ,,torogoata” lui Horea.
Pe data de 8 septembrie 1969, se îmbrăca să plece la nedeie la Turnu Ruieni, la cuscri. Aşa l-a găsit moartea…
O mulţime de admiratori, prieteni, muncitori şi ţărani din satele din jur l-au petrecut pe ultimul drum, pentru a-şi lua un ultim rămas-bun de la acela care le-a dăruit clipe de neuitat. Purtat pe umeri de foştii colegi Tită Stanciu, Gheorghe Bot, Ion şi Viorel Bălan, în imnul sumbru de doliu intonat cu durere de membrii Orchestrei populare de stat ,,Doina Banatului”, sub bagheta vrednicului urmaş, Laci Perescu, Horea a plecat pe drumul înaintaşilor Luţă Ioviţă şi Ion Murgu.