Pătru Pilu Gugulanu – Maestru etnojocolog (III)
De la Bucureşti, după ce o perioadă s-a şcolit la Caransebeş şi Lugoj, a venit la Timişoara, ca să fie între gugulanii lui. Aici a avut tot felul de aventuri, ba la Şcoala Populară de Artă, ba la Casa Studenţilor, ba la Bibliotecă, unde lucra. Se mai ocupa şi de dansurile de la un ansamblu al fostului Sfat orăşenesc. Aici, îi era, ca peste tot, corepetitor, Pavel Roşu, un foarte bun taragotist şi totodată un muzicant autentic, cu care a colaborat şi subsemnatul. La un moment dat, cei de la Operă aveau nevoie de balerini, pentru diferite spectacole de anvengură, şi atunci au apelat la serviciile lui Pătru, care a ales ,,jucători” de talent, care au devenit… balerini.
Cam tot pe vremea aceea s-a apelat şi la serviciile unui suflător de mare talent, acesta fiind Pavel Roşu, care a şi fost integrat în Orchestra operei. După un mare succes, la banchetul de la ,,Lloyd”, unde au fost invitaţi cei doi artişti (Pătru şi Pavel), la un moment dat, doamna Aca de Barbu care îl avea alături de ea pe impozantul dr. Petru Groza, l-a chemat pe Pavel ca să-l cunoască. Pătru a rămas perplex când a văzut-o pe marea cântăreaţă de operă cum îl săruta pe frunte pe ,,Piticul” din Sacoşu Mare.
O altă întâmplare care merită povestită s-a întâmplat când Pătru, copil fiind şi aflându-se la Obreja, unde a avut-o ca învăţătoare pe distinsa doamnă Florica Albu, mama celebrei balerine Rodica Murgu, a fost solicitat să conducă, prin munţi, pe câţiva oameni de ştiinţă, printre care şi prof. A. Borza, care venea de la Cluj. Aşa a ajuns Pătru pe Gugu, unde s-au făcut fotografii, dar el era după… tufe şi abia se mai vedea. E un munte fermecător, plin de mistere care aşteaptă să fie dezlegate! Dar cine s-o facă? Poate Asociaţia pe care a înfiinţat-o împreună cu Nicolae Pârvu, prof. Cornel Hamat şi alţi oameni de cultură din zona Caransebeşului care poartă numele de … ,,Gugulanul”, în cadrul ei fiind sărbătorit şi eroul serialului nostru. (Va urma)