O viaţă închinată dansului popular
Nicolae Bunei (II)
Cea mai mare satisfacţie a avut-o cu Ansamblul de Cântece şi Dansuri ,,Iedera”, al Clubului Muncitoresc din Oţelu Roşu, cu care a obţinut premii la toate concursurile şi festivalurile la care au participat, atât în ţară, cât şi în străinătate. Desigur, şi acest Ansamblu s-a bucurat de o orchestră foarte bună, condusă de Viorel Bălan, având şi solişti pe măsură, printre aceştia numărându-se Achim Nica, Traian Barbu, Ileana Maciovan, Mircea Preda. Echipa de dansuri avea costumaţii pe măsură, specifice Banatului de Munte.
Metodistul nostru Luţă are rezultate bune şi cu Ansamblul Combinatului Siderurgic Reşiţa, Ansamblul CFR din Oraviţa, Miniera din Moldova Nouă, sau cu cel de la C.M. Bocşa.
Satul în care s-a născut, Glimboca, a dat mulţi dansatori, care au plecat pe la mai toate formaţiile de dansuri din judeţ, iar Formaţia de dansuri bărbăteşti din Glimboca la care aceştia au activat a obţinut premii mai multe la concursuri şi festivaluri.
În 1996, Luţă se transferă la Casa de Cultură din Caransebeş, unde se reînfiinţează ,,Doina Banatului”, formaţiune finanţată de către Consiliul Local, directori fiind prof. Constantin Şovre, ing. Lazăr Mihăilescu şi drd. Ioan Cojocaru (despre reînfiinţarea ,,Doinei Banatului” vă vom ţine la curent într-un număr viitor al ziarului). Harul lui Luţă îl face să predea arta dansului din zona Banatului şi la alte Ansambluri, fie profesioniste, fie sau de amatori, din ţară: Ansamblul ,,Maramureşul” din Baia Mare, ,,Banatul” din Timişoara, ,,Bihorul” din Oradea şi ,,Haţegana” din Hunedoara. La Caransebeş, Luţă este mentorul mai multor generaţii de dansatori, inclusiv de copii, prezentând numeroase spectacole, atât în Caransebeş, cât şi în diverse zone ale ţării.
În anul 2000 se pensionează, conform Decretului-Lege 119, care încadrează dansatorii şi maeştrii de dansuri în grupa I şi a II-a de muncă, dar şi-a continuat activitatea ca instructor la Casa de Cultură din Caransebeş, unde s-a confruntat cu mari greutăţi în ceea ce priveşte garderoba pentru dansatori, mai ales că, într-o perioadă, avea în jur de 60-70 de dansatori de diferite vârste. Concomitent cu activitatea de la Casa de Cultură, Luţă a predat disciplina pe care o îndrăgea atât de mult la mai toate şcolile din municipiu, dar şi din Oţelu Roşu. În anul 2000, Luţă se retrage definitiv de la Casa de Cultură din Caransebeş, întorcându-se în comuna sa natală, Glimboca. După cum am mai spus, Luţă este cel mai longeviv dansator, instructor, maestru coregraf. El primeşte acasă tineri care se remarcă în acest domeniu, dându-le sfaturi părinteşti, ca un adevărat artist ce este. (Va urma)