O viaţă închinată dansului popular
Nicolae Bunei (II)
Luţă, fiind singurul coregraf şi instructor al sindicatelor din judeţul Caraş-Severin, se ocupă şi de Clubul CFR Caransebeş, unde îl întâlneşte pe Ion Albulescu, acesta fiind la acea vreme director (Ion Albulescu a fost şi primul director al meu la Casa de Cultură din Caransebeş, în anul 1964). A urmat la Clubul CFR Ion Dochia, ambii conducători fiind oameni deosebiţi, cu dragoste pentru folclorul bănăţean, şi pentru artă în general. Paralel cu activitatea artistică de la Clubul CFR, Luţă se ocupă şi de activitatea cultural-artistică de la Clubul Muncitoresc de la Balta Sărată, iar la nivelul oraşului Caransebeş – de Ansamblul Sindicatelor de aici, unde, împreună cu prof. Filaret Cristescu şi cu dirijorul Costică Pau, a obţinut Marele premiu la Festivalul Naţional Cântarea României. Acest Ansamblu de dansuri al Sindicatelor din Caransebeş a fost cel mai bun din zona noastră. O bună cooperare are aici şi cu regretatul Viorel Jurchiţă, colaborare care au avut-o şi cu Ansamblul ,,Floare Bănăţeană”
Cea mai mare satisfacţie a avut-o cu Ansamblul de Cântece şi Dansuri ,,Iedera”, al Clubului Muncitoresc din Oţelu Roşu, cu care a obţinut premii la toate concursurile şi festivalurile la care au participat, atât în ţară, cât şi în străinătate. Desigur, şi acest Ansamblu s-a bucurat de o orchestră foarte bună, condusă de Viorel Bălan, având şi solişti pe măsură, printre aceştia numărându-se Achim Nica, Traian Barbu, Ileana Maciovan, Mircea Preda. Echipa de dansuri avea costumaţii pe măsură, specifice Banatului de Munte.
Metodistul nostru Luţă are rezultate bune şi cu Ansamblul Combinatului Siderurgic Reşiţa, Ansamblul CFR din Oraviţa, Miniera din Moldova Nouă, sau cu cel de la C.M. Bocşa.
Satul în care s-a născut, Glimboca, a dat mulţi dansatori, care au plecat pe la mai toate formaţiile de dansuri din judeţ, iar Formaţia de dansuri bărbăteşti din Glimboca la care aceştia au activat a obţinut premii mai multe la concursuri şi festivaluri.
În anul 1989, după Revoluţie, Luţă s-a transferat la Casa de Cultură din Reşiţa, împreună cu Orchestra ,,Doina Banatului”, astfel încât Caransebeşul a rămas fără faimoasa sa Orchestră, toate acestea din ambiţia unor foşti tovarăşi, care până la urmă i-au şi schimbat denumirea în ,,Măiastra Caraşului” şi care până la urmă s-a desfiinţat. În această perioadă cât Luţă a fost la Reşiţa, el s-a ocupat şi de Ansamblul de Cântece şi Dansuri ,,Reşiţeana”, o formaţie foarte puternică cu o conducere nemaipomenită, aş cărei director era Horaţiu Vornica, un om cu mare dăruire şi dragoste pentru folclor în general, şi în special pentru cel bănăţean. La Casa de Cultură, Horaţiu Vornica a desfăşurat diverse activităţi, această instituţie dispunând de spaţii şi bază materială propice organizării acestora. Domnia-sa a colaborat cu mari artişti de muzică populară şi uşoară, cu mulţi comici ai scenei româneşti, organizând spectacole unde sălile erau arhipline.
În 1996, Luţă se transferă la Casa de Cultură din Caransebeş, unde se reînfiinţează ,,Doina Banatului”, formaţiune finanţată de către Consiliul Local, directori fiind prof. Constantin Şovre, ing. Lazăr Mihăilescu şi drd. Ioan Cojocaru (despre reînfiinţarea ,,Doinei Banatului” vă vom ţine la curent într-un număr viitor al ziarului). Harul lui Luţă îl face să predea arta dansului din zona Banatului şi la alte Ansambluri, fie profesioniste, fie sau de amatori, din ţară: Ansamblul ,,Maramureşul” din Baia Mare, ,,Banatul” din Timişoara, ,,Bihorul” din Oradea şi ,,Haţegana” din Hunedoara. La Caransebeş, Luţă este mentorul mai multor generaţii de dansatori, inclusiv de copii, prezentând numeroase spectacole, atât în Caransebeş, cât şi în diverse zone ale ţării.
În anul 2000 se pensionează, conform Decretului-Lege 119, care încadrează dansatorii şi maeştrii de dansuri în grupa I şi a II-a de muncă, dar şi-a continuat activitatea ca instructor la Casa de Cultură din Caransebeş, unde s-a confruntat cu mari greutăţi în ceea ce priveşte garderoba pentru dansatori, mai ales că, într-o perioadă, avea în jur de 60-70 de dansatori de diferite vârste. Concomitent cu activitatea de la Casa de Cultură, Luţă a predat disciplina pe care o îndrăgea atât de mult la mai toate şcolile din municipiu, dar şi din Oţelu Roşu. În anul 2000, Luţă se retrage definitiv de la Casa de Cultură din Caransebeş, întorcându-se în comuna sa natală, Glimboca. După cum am mai spus, Luţă este cel mai longeviv dansator, instructor, maestru coregraf. El primeşte acasă tineri care se remarcă în acest domeniu, dându-le sfaturi părinteşti, ca un adevărat artist ce este. (Va urma)
