Pătru Pilu Gugulanu – Maestru etnojocolog (V)


Pe urmele ,,Doinei Banatului” şi ale slujitorilor ei

Pătru Pilu Gugulanu – Maestru etnojocolog (V)

În anul 1951, Caransebeşul a participat, prin formaţiile sale artistice, la primul Concurs Naţional Republican, a cărui fază finală care s-a ţinut la Bucureşti, în zilele de 23 şi 24 august. Gugulanii au primit atunci, pentru prima dată în istoria lor, Premiul I, cu Placheta de Aur. Înalta distincţie a fost înmânată chiar de fostul prim-ministru, Dr. Petru Groza. Documentul unic de acest fel se păstrează în fondul etno-folcloric ,,Pătru Pilu Gugulanu”, din Obreja. Placheta a fost admirată şi la Expoziţia personală amenajată cu prilejul aniversării a 60 de ani de neîntreruptă activitate artistică, performanţă pentru care maestrul coregraf Pătru Pilu a fost sărbătorit, la 28 iunie 2001, la Casa Naţională de la Pădurea Verde. Această manifestare a fost organizată de Asociaţia Culturală ,,Gugulanul”, al cărei membru fondator este. Cu această ocazie, printre altele, a primit şi o Diplomă de Excelenţă din partea Asociaţiei Culturale ,,Gugulanul”, unde se stipulează că ,,Pătru Pilu Gugulanu, artist liber profesionist cu gradul I de profesionalism ca prim-solist dansator şi jucător, maestru coregraf (jocograf), profesor de dans şi joc, care a pus bazele ştiinţifice moderne în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, la Cercul de etnofolclor şi etnografie, conducând Sectorul de etnojocologie al Ansamblului reprezentativ <<Banatul>> al studenţilor din Centrul Universitar din Timişoara, este omagiat cu ocazia împlinirii a şaizeci de ani de activitate depusă în slujba interesului naţional şi internaţional al artei şi culturii, dar mai ales al vieţii spirituale şi ştiinţifice din România, descoperind şi descifrând sincretismul din artă, după sistemul de notare propriu, adaptat la calculator, tot mai sofisticat”. A participat la şase Festivaluri mondiale a tineretului şi studenţilor, în perioada 1947-1957, obţinând medalii de aur, argint şi titlul de Laureat al celor şase ediţii, care se ţineau din doi în doi ani.

Tot aici, Asociaţia Culturală ,,Gugulanul” a luat în serios problema turismului din Banat, prin veteranii săi şi activul de conducere, dorind să-i educe în vederea recunoaşterii valorilor materiale şi spirituale din Caransebeş, capitala gugulanilor din Silvania Montană, care are resurse încă nepuse în valoare de cei care conduc destinele Statului Român. Cu această ocazie, un colectiv de iniţiativă, în frunte cu I.P.S. Nicolae Corneanu, a discutat amplasarea şi consolidarea Crucii de pe Muntele Mic, ca simbol al Creştinismului ortodox, pe locul unde este şi Biserica de lemn care are hramul la Sfântul Ilie, şi Negeea Mare a gugulanilor, unde s-au deplasat reprezentanţii Institutului Social Banat-Crişana în 1942, la a zecea aniversare de la înfiinţarea acestuia, în 1932. Au făcut o anchetă monografică cu realizările turistice pe Muntele Mic, care face parte integrantă din Masivul Retezat, devenit Parc naţional european, pe care au republicat-o integral, în serial, în revista ,,Lumina divină”, la cererea parohului părinte duhovnic Horia Ţâru, de la Biserica creştină ortodoxă din Piaţa ,,Badea Cârţan” din Timişoara. În perspectivă, s-a discutat atunci organizarea, în fiecare an, la hramul bisericii creştine ortodoxe naţionale, de praznice şi prânzuri la iarbă verde, care să continue cu Negeea Mare a gugulanilor, inclusiv cu baluri nocturne. Din patru în patru ani, aici să aibă loc Festivaluri mondiale de cântece şi jocuri, unde să fie invitaţi români de pretutindeni, din ţările unde trăiesc ca la Zamolxiile strămoşilor noştri, care erau lipsiţi de munţi, unde petreceau în pace şi voie bună, după datina străbună. (Va urma)

Ştefan ISAC