Volumul cuprinde douăzeci și șase de piese de teatru. Unele pornesc de la jocurile copilăriei, ca de exemplu „Unde să mă ascund?“, de la jocul ascunsa, pe urmă ajunge să surprindă complexele unor personaje, traumele lor, copii fiind, și încercarea lor de a le depăși. Grasu, complexat datorită aspectului său fizic, dar și pentru faptul că rămâne mereu ultimul la joc,
În piesa „Călător printre umbre“, simbolul central este o imagine cromatică, verdele. Femeia cu ochi verzi este cea care urmărește un personaj toată viața. După moartea acesteia, personajul principal al piesei se călugărește, însă nu scapă de această obsesie a verdelui. Când bătrânețea îl încearcă, întâlnește o altă femeie cu ochi verzi ce îl tulbură, dar care se dovedește a fi fiica lui de care nu a știut nimic, fiica lui cu prima femeie ce i-a atins sufletul, cea cu ochi verzi, dar pe care a pierdut-o când a adus pe lume om. Apar și alte simboluri în această piesă, târâtoarele ce reprezină temerile personajului principal. La final, personajul scapă de umbrele ce l-au urmărit mereu, de întuneric, și găsește verdeața, speranța aceea de liniște, regăsindu-se pe el, identitatea, familia pierdută, și se apropie și mai mult de Dumnezeu, de dragostea absolută.
„Alternanță“ este o piesă de teatru ce pune în opoziție virtuțile și viciile. Înțeleptul este personajul care, de la masa lui încărcată de cărți, aduce în scenă o mulțime de personaje cu scopul de a critica defecte și a le afla leacul. Aduce în scenă Bețivul, Omul lacom, Mincinosul, Invidiosul, dar și Adevărul, Cumpătarea sau chiar Moartea. Prezintă secvențe din Sfânta Scriptură, precum cea a bogatului ce i-a rodit țarina, spre a le raporta unor vicii, în cazul de față lăcomiei, sau secvențe din poveștile copilăriei, ca de exemplu Pinocchio, spre a ajunge la un alt personaj, Mincinosul.
Încărcată de simbolism este și monodrama „Orbul“, dar și piesele de teatru „Paradigme“, „În colivie“, „Sinusoide“ și „Reuniune“, ce reunește, după cum spune chiar titlul volumului, cele patru titluri ale volumelor de teatru publicate de Ana-Cristina Popescu: „Paradigme“ în 2014, „În colivie“ în 2016, „Sinusoide“ în 2016 și „Reuniune“ în 2017. Chiar dacă au ca punct de plecare ceva specific copilăriei, un cadou primit de un copil, de exemplu, o colivie cu doi porumbei, piesa de teatru „În colivie“ ajunge să omagieze frumusețea libertății.
În volumul „Reuniune“, Ana-Cristina Popescu a reușit să trateze între simbol și joacă frământările omului, încercările lui, încă din fragedă copilărie.
Radu BOTIȘ