Pentru a face situația mai interesantă și a face puțină mișcare, înainte de plecarea din sat am făcut un joculeț cu ei, la care au răspuns foarte bine, și mai că uitaseră de bombonelele ce aveau să le primească. După câteva ture de alergat drept încălzire, am plecat prin sat, cu mic, cu mare, urlând că vrem bomboane și încercând să părem cât se poate de fioroși și periculoși. Oamenii din sat ne-au primit cu drag și ne-au împărțit bomboane cu toate aromele. Au și simulat foarte bine că erau speriați, spre deliciul copiilor care intraseră deja în pielea personajelor pe care le interpretau. Ca în fiecare an, cei mici au primit foarte multe „recompense” și, după ce au apucat să și mănânce câteva, aveau o energie incredibilă, o energie care nu te putea lăsa indiferent și care îți transmitea o stare de bine, prin inocența lor și prietenia pe care le emanau. Oamenii au fost foarte entuziasmați de această vizită și ne-au pus să promitem că vom reveni și la anul, cu forțe proaspete, doar că înainte de asta ne vom vedea și la pițărăi.
De asemenea, menționez că, la fel ca în fiecare an, promovarea acestui eveniment, o acțiune fără de care cei mici nu ar fi știut când să pregătească costumașele, a fost făcută de Ion Lazăr, un „copil” mai mare, care este necondiţionat alături de noi încă de la început. A fost și este proiectul meu de suflet, început în timpul liceului. Încă puțin și termin facultatea, dar tot cu suflet de copil am rămas și vin cu drag la Jupa pentru a merge cu cei mici la vânătoare de bomboane şi sunt sigură că nu ne vom opri doar la această ediţie. Va urma!
Sandi Dariana POPESCU