Sfânta Mănăstire Văratic (II)
Aproape de mormintele vrednicelor ctitore ale mănăstirii, situate lângă obsida altarului, în exterior, se află, împrejmuită de verdeaţă, statuia zveltă a domniţei Safta Brâncoveanu, sculptată de I. Jalea în anul 1935. Pe vechiul loc al zidirii bisericii de lemn, străjuieşte blând îngerul cu crucea, în piatră, simbol al purităţii vieţii monahale.
La primul etaj al turnului clopotniţei, într-o încăpere situată deasupra bolţii, la intrarea în incinta mănăstirii, se află paraclisul ,,Sfântul Nicolae”, zidit între anii 1840-1850. În interior ne apare o catapeteasmă bogat ornamentată şi poleită cu aur, pictată de ieromonahul Eftimie.
Complexul monahal mai cuprinde bisericile ,,Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi ,,Schimbarea la Faţă”. Cea de a doua biserică, construită la 1844, a fost fondată de schimonahia Eufrosina şi prezintă o arhitectură a stilului baroc, cu trei turle din lemn şi pridvor în piatră, şi turlă-clopotniţă din lemn. Este pictată în ulei, ca şi catapeteasma, de acelaşi zugravi ai bisericii mari, după cum arată inscripţia din proscomidiar. La umbra zidurilor de piatră ale bisericii, ca o mărturie care aminteşte de cimitirul de altădată, se află mormântul poetei Veronica Micle.
Biserica ,,Schimbarea la Faţă”, construită la 1847, ctitorită de aceeaşi monahie Eufrosina şi asemănătoare ca arhitectură cu biserica ,,Adormirii”, dar de dimensiuni mai mici, a fost pictată în frescă de Ieremia Profeta. Tot aici se află şi cimitirul mănăstirii.
În jurul celor trei biserici, cu timpul s-au întemeiat aşezămintele mănăstireşti; în cadrul bisericii ,,Adormirii”, aproape de turnul-clopotniţă, se află, de o parte şi de alta, vechea stăreţie şi arhondaricul, în lemn şi zid, iar în piatră casele oficiale. Pe parcursul dezvoltării aşezământului monahal s-au construit şi casele maicilor, în număr actual de 180, pe o suprafaţă de 70 hectare, care constituie vatra mănăstirii, unde se roagă şi lucrează un număr total de 450 de călugăriţe.
Dintodeauna, maicile bătrâne şi bolnave de la mănăstire au fost îngrijite de surorile mai tinere într-o clădire special amenajată, numită bolniţă, sau cămin de bătrâne, care a fost mistuită de un incendiu în anul 1995. Acum, aici se găseşte un nou Cămin, denumit ,,Cuvioasa Nazaria”, având o capacitate de 50 de locuri şi prevăzut cu un cabinet medical, bucătărie, spălătorie, magazie şi săli de mese, precum şi un mic paraclis pentru slujbele bisericeşti.
Un loc aparte în cadrul incintei bisericii mari îl ocupă muzeul de artă veche, care datează din 1960 şi constituie un loc plin de amintiri ale istoriei Văraticului şi ale altor mănăstiri, unde predomină o cultură veche, exprimată artistic prin atâtea exponate de broderie, pictură, sculptură şi ţesătorie. (Va urma).
