Get Adobe Flash player

Cartea unui an foarte complicat pentru Caransebeş – 1919


Joi, 18 iulie, în Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei municipiului a avut loc lansarea cărţii „Oraşul Caransebeş în anul dezrobirii sale: 1919”, de Constantin Brătescu, la eveniment luând parte reprezentanţi ai clerului, istorici, oameni de cultură, militari, prieteni şi colaboratori ai autorului, sau simpli cetăţeni interesaţi de istoria locală.
Volumul a apărut în contextul în care anul acesta Banatul trăieşte un moment istoric, echivalent cu cel prin care au trecut în 1 Decembrie 1918 Ardealul, Maramureşul şi Crişana, deoarece abia în vara anului 1919, datorită hotărârilor Conferinţei de Pace de la Paris şi ca urmare a eforturilor diplomatice întreprinse de Guvernul României, plus cele ale Consiliului Naţional Dirigent, şi Banatul s-a unit cu România. Pentru liniştea locuitorilor, extrem de încercaţi în anul 1919, datorită stăpânirii străine – maghiare şi sârbeşti –, a fost nevoie de intervenţia Armatei Române. Aceasta a primit dreptul, din partea Comandamentului General Român, să intre în Banat abia în data de 21 iulie. În dimineaţa zilei următoare, Armata a intrat în Banat, la ora 9 aflându-se deja în Gara Teregova, unde ostaşii au fost întâmpinaţi de locuitorii din zonă, gen. Iancu Jitianu fiind îmbrăţişat atât de preotul locului, cât şi de ceilalţi cetăţeni. La ora 10.30, trenul militar care transporta comandanţii Diviziei a II-a Române s-a oprit la Caransebeş. Întreaga Armată Română a fost întâmpinată de Episcopul Miron Cristea, înconjurat de un sobor de preoţi, de membrii Consiliului Naţional Român, precum şi de foarte mulţi locuitori din Caransebeş şi din zonă. Cu acel prilej au fost ţinute mai multe discursuri, dintre care s-a distins cel al lui Miron Cristea. După aceea, militarii români au fost ovaţionaţi de locuitori pe întreg traseul de la gară până în centrul oraşului, în piaţa unde se află şi astăzi crucea ridicată în anul 1810 de către protopopul Ioan Tomiciu, unde Episcopul Miron Cristea a ţinut un discurs cu adevărat istoric, iar cuvintele rostite de gen. Bucur Badescu au arătat faptul că Armata Română nu a venit să cucerească, ci era o armată a fraţilor români, veniţi să aştearnă la Caransebeş liniştea, cu o întârziere de aproape zece luni.
Directorul Casei de Cultură „George Suru”, Ioan Cojocariu, a vorbit despre felul în care s-a născut această carte. El a amintit că a purtat lungi discuţii cu Constantin Brătescu în timpul cât acesta a scris „Contribuţia românilor bănăţeni la Marea Unire”, dar şi mai târziu. „Acelei cărţi parcă îi lipsea ceva: nu explica de ce, odată cu 1918, grijile bănăţenilor persistă, în loc să ia sfârşit. Atunci, autorul a spus că ar fi bine dacă ar căuta în arhive, şi am pornit acest demers, cam la începutul anului, Constantin Brătescu făcând cercetări în arhivele din Lugoj, Timişoara şi Bucureşti, din păcate neavând acces la Arhivele Militare de la Piteşti, acestea fiind închise, deoarece se mutau într-o altă locaţie, acolo fiind sigur că ar fi găsit informaţii suplimentare vizavi de regimentele care au venit la Caransebeş. Asta însă se poate repara printr-o ediţie adăugită şi revizuită”, a spus Ioan Cojocariu.
Directorul Casei de cultură a adăugat că volumul se vrea a fi un omagiu adus, peste un veac, celor care, atunci, nu şi-au pierdut nădejdea, nici chiar când au fost oprimaţi şi descurajaţi de Armata Sârbă de ocupaţie. Cartea – a mai spus Ioan Cojocariu – încearcă să explice de ce a fost atât de acută problema Banatului şi la Conferinţa de Pace de la Paris, ce a îndurat populaţia cu această ocazie, cum s-a ieşit din această situaţie, prezintă oamenii de seamă ai acestui loc, cuvântările înflăcărate rostite atunci, extrase din periodicele acelor ani. „Cartea merită să fie adusă acasă, citită şi privită aşa cum ne uităm, cu încredere, la o candelă”, a adăugat directorul instituţiei de cultură.
Casian Ruşeţ, secretar eparhial al Episcopiei Caransebeşului, a spus că instituţia pe care o reprezintă a avut privilegiul de a scoate de sub tipar, la propria tipografie, această carte importantă pentru oraş, dar şi pentru Banatul Montan. „Este o lucrare care ilustrează jertfele tuturor celor care s-au implicat pentru ca administraţia românească să se instaureze în Banat, pentru ca cetăţenii din această parte de ţară să dobândească un sens românesc, iar această carte surprinde pe deplin perioada anului 1919. Fără îndoială că cele 11 capitole, însoţite de cele 25 de ilustraţii, sunt structurate în aşa fel încât cititorul poate parcurge cu ajutorul filelor acestui volum o pagină de istorie concentrată, pe de-o parte, şi foarte bine articulată, pe de altă parte. De aceea, cred că această lucrare este importantă pentru bănăţeni, pentru istoriografia Banatului, şi poate să fie, pentru alţi istorici, un imbold de a scoate la lumină perioade scurte din istoria României şi, implicit, din istoria Banatului, perioade care ne învaţă, o dată în plus, cât de importantă este valorificarea istoriei naţionale pentru viitorul nostru şi al urmaşilor noştri”.
„Cartea pe care eu am dedicat-o acestui eveniment, circumscris tuturor evenimentelor din anul 1919, cuprinde nu numai intrarea trupelor române în Banat. M-am oprit asupra administraţiei, care a fost foarte complicată, m-am oprit asupra învăţământului, asupra lipsei de personal, asupra evenimentelor culturale, iar ultimul capitol al cărţii l-am dedicat alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, când Caransebeşul a trimis trei reprezentanţi în primul Parlament al României Mari. Este vorba despre Episcopul Miron Cristea, senator de drept, de Filaret Musta, senator în Circumscripţia Caransebeş, şi de Iosif Traian Badescu, ales deputat în Cercul Orşova. Cartea se înscrie în ciclul de evenimente care s-au declanşat încă de anul trecut, în decembrie, la Timişoara, fiind organizate de către Academia Română şi continuate anul acesta cu acţiunile de luna trecută de la Timişoara şi Caransebeş, şi sunt un omagiu adus înaintaşilor, celor care, în anii premergători Marii Uniri şi Unirii Banatului, s-au jertfit pentru o cauză naţională, pentru făurirea României Mari”, a spus autorul volumului lansat.
Constantin Brătescu a adăugat că, dacă ar fi să caracterizeze în câteva cuvinte cum a fost anul 1919 pentru caransebeşeni, l-ar numi „un an foarte complicat”, deoarece, odată instaurată administraţia românească, la 1 iunie, au apărut o serie de evenimente care trebuiau rezolvate repede. Printre acestea, Constantin Brătescu a amintit criza de personal din fostele Şcoli de stat maghiare, trebuind aduşi învăţători şi profesori de origine română sau care să ştie româneşte, şi care doreau să depună jurământul de loialitate faţă de Statul Român, apoi s-a referit la faptul că niciunul dintre judecătorii de la Tribunal sau personalul de la Parchetul Caransebeş, nici cei de la Judecătoriile din Circumscripţia Caransebeş nu au dorit să depună jurământul de credinţă faţă de Statul Român. „Dimpotrivă, preşedintele Tribunalului, în numele tuturor judecătorilor, nu a vrut să recunoască sub nicio formă hotărârile Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Le-au contestat şi au spus că se vor adresa inclusiv Conferinţei de Pace de la Paris. Abia spre sfârşitul anului lucrurile s-au mai aşezat la Caransebeş”, a mai spus Constantin Brătescu.
Manifestarea de joi a fost organizată de Episcopia Caransebeşului, Primăria municipiului şi Casa de Cultură „George Suru”.
Sonia BERGER

Traducere
Slovensky Med
Servicii deratizare Transal Urbis


Servicii Transal Urbis