Piaţa din Caransebeş e cunoscută în tot judeţul, şi nu numai, iar despre ea vorbesc de bine nu doar gugulanii, cei de la care a împrumutat numele, dar şi cărăşenii şi oamenii din Timiş, Mehedinţi, Dolj sau Olt, de acolo de unde vin producătorii care vând aici.
Pentru a încerca să aflăm care e cheia succesului de care se bucură Piaţa Gugulanilor din municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului, am stat de vorbă cu şefa acestui serviciu, Luminiţa Verdeş. Ea ne-a spus că unul dintre factorii cei mai importanţi pentru care piaţa este căutată atât de cumpărători, cât şi de cei care vin să-şi desfacă aici marfa este acela că piaţa îi încurajează în primul rând pe producători.
„Cine vine o dată, şi rămâne aici, fiindcă le place. Le place şi cum sunt primiţi, le plac şi condiţiile, şi cum sunt respectaţi ca oameni, chiar şi faptul că la noi nu se fură, iar toate acestea se reflectă şi în preţurile practicate. În fiecare joi, noi comunicăm preţurile la Direcţia Judeţeană de Statistică din Caraş-Severin, şi de multe ori reprezentanţii instituţiei s-au mirat de ele, fiindcă sunt mult mai mici în comparaţie cu alte pieţe din judeţ. E simplu, pentru că aici, la Caransebeş, vând direct producătorii, la prima mână, cum se spune, nu la a doua sau la a treia, iar preţurile şi le fac ei. Ei ştiu cât au lucrat, îşi estimează munca, iar când sunt mulţi producători în piaţă, fiind foarte multă marfă, preţurile sunt mai mici în comparaţie cu alte pieţe. Aceşti producători sunt oameni minunaţi, frumoşi şi la trup şi la suflet, şi trăiesc într-adevăr din munca câmpului”, ne-a spus recent Luminiţa Verdeş.
O altă explicaţie ar fi şi condiţiile oferite de administraţia pieţei – dormitor şi parcare –, ceea ce pentru producători înseamnă mult, deoarece, venind de departe, mai mult de jumătate de an ei „locuiesc” aici, ceea ce, din nou, explică preţurile scăzute. „De exemplu, la Reşiţa, fiind foarte puţini producători, şi preţurile sunt mai mari. Chiar recent am avut cazul unui coleg a cărui soacră a preferat să meargă de la Delineşti la Reşiţa să-şi vândă cireşele, fiindcă acolo le dădea cu 10 lei kilogramul, pe când la Caransebeş preţul lor era de doar 5 lei. Noi, aici, suntem pur şi simplu inundaţi de producători. Ei, vânzând marfă perisabilă, sunt interesaţi s-o dea cât mai repede, fiindcă li se coc alte produse în solarii, de aceea preţurile lor sunt mult mai mici decât ale samsarilor de piaţă, cei care vând din loc în loc”, a mai spus Luminiţa Verdeş.
Şefa pieţei a adăugat că ţine foarte mult la cei pe care îi numeşte utilizatori permanenţi. „Aici sunt două categorii de producători. Sunt cei permanenţi, care în fiecare an, din ianuarie până în decembrie, îşi plătesc taxa de rezervare, aceştia fiind producătorii serioşi, care, când îşi pun seminţele în pământ, ştiu clar ce vor face cu marfa şi îşi fac o rezervare de masă în piaţă. Potrivit prevederilor legale, respectiv ale art. 13, alin. 2, din Legea 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, Serviciul Public Piaţa Gugulanilor a alocat 280 de mese producătorilor de legume şi fructe, utilizatori permanenţi ai pieţei, 30 de mese fiind alocate comercianţilor cu acelaşi obiect de activitate, de unde reiese că piaţa este ocupată în proporţie de 90 la sută de producători. Ei beneficiază şi de o serie de facilităţi, cum ar fi 5 lei taxa zilnică, nu ca aceia care vin ocazional, doar când ies pe rod şi sunt în trecere prin Caransebeş, ei fiind cea de a doua categorie şi plătind 15 lei. În Piaţa Gugulanilor greu găseşti mese, numai dacă moare cineva. În plus, la noi nu există licitaţie pentru mese, fiindcă nu vrem să bulversăm producătorii permanenţi. În alte pieţe, la fiecare sfârşit de lună se licitează mesele. Dar dacă a plătit anul trecut, şi în fiecare lună plăteşte taxa de piaţă, nu-i normal să-i mai pui şi procedura de licitaţie, fiindcă-i dai cap în cap. Dacă facem licitaţie, e clar, piaţa noastră câştigă, dar nu există respect pentru producători, fiindcă ajung să se lupte întrei ei, să se certe, şi atmosfera nu este una de linişte. Întotdeauna am încercat să mă pun în locul lor şi să găsesc varianta cea mai bună, şi pentru ei, şi pentru piaţă”, a adăugat Luminiţa Verdeş.
Petrişor şi Silvia Stalea sunt din Poiana Mare, judeţul Dolj, şi vin la Piaţa Gugulanilor de şapte ani, cu roşii, ardei, ceapă, vinete şi castraveţi. Cei doi au 3.200 mp de solarii, de pe care recoltează anual aproximativ 30 de tone de roşii, pe care le vând la Caransebeş, unde stau nouă luni pe an. „Asta este casa noastră, Piaţa Gugulanilor. E linişte, ne plac oamenii de aici. Înainte de asta am vândut la Timişoara, nu ne-a plăcut acolo, am fost trataţi fără pic de respect. În drum spre casă, ne-am oprit aici o dată, am văzut atmosfera, condiţiile, noaptea de exemplu e linişte, nu sunt vagabonzi, marfa se lasă la mese, nu trebuie dusă seara la maşină… De atunci, tot aici venim. Avem doi copii, cel mic e student la Agronomie, la Craiova, îi place, iar acum şi-a luat învoire trei zile de la facultate şi vine să ne ajute să vindem marfa aici, la piaţă, iar cel mare e cu familia, în Italia. Banii pe care îi câştigăm acum ne ajung peste iarnă, investim în seminţe, în folii, în tratamente pentru roşii, nu putem spune că trăim foarte bine, dar bine da, trăim. Concediu avem două zile pe an, de Revelion, pe care l-am petrecut la Poiana Braşov. În rest, muncă… Cât despre şefa pieţei, doamna Luminiţa, e ca mama noastră. Orice problemă apare, o rezolvă imediat, fără certuri”, a spus Petrişor Stalea.
„Şi nu vrem să plecăm de la Caransebeş. O să stăm aici atât cât o să putem să muncim”, a adăugat Silvia Stalea.
Mădălina DOMAN
