Învățătorii din ținutul nostru departe de a rămâne numai între pereții școlii, în fața copiilor, ei s’au întins tot mai mult și în afară de școală și, deși rău plătiți de stat, nu șovăiesc nicidecum în opera lor, ci își îndeplinesc cu sfințenie datoria de luminători ai satelor.

La cercul cultural, ce a avut loc în ziua de 25 Noiembrie (1928 – n.n.) în Bouțarii de jos pe Valea Hațegului, poporul, în număr neașteptat de mare, a putut să asculte cele mai frumoase învățături privitoare la creșterea pomilor, iar învățătorul Șerban din Bucova a arătat, în cuvinte scurte și limpezi, relele ce amenință România după război: scumpetea și diferitele secte (pocăiți, sâmbătari ș. a.), arătând greșeala acelora ce-și părăsesc legea strămoșească.

În afară de aceasta, cei doi învățători – domnul Camber și domnișoara Micloș – au organizat în mod mulțumitor producțiile artistice, totul însă, de la punerea în scenă până la cea mai mică poezioară, a cuprins învățături morale, folositoare poporului. Ceea ce s’a realizat în privința corurilor pe 2 și 3 voci, e o adevărată minune pentru școala primară, iar primirea făcută de doamna și domnul părinte din Bouțari învățătorilor, va rămânea ca model de felul cum trebue să se unească, pretutindeni, învățătorii și preoții spre cinstea și înălțarea neamului românesc.

SURSA: Florian Florescu, „Apostolia învățătorilor din Țara Hațegului”, UNIREA POPORULUI, Anul X, nr. 49, Blaj, 9 Decembrie 1928, p. 2.

Romulus FRÎNCU