Artistul s-a născut în 10 martie 1950, la Caransebeş, părinţii săi fiind Ion şi Elena. Şcoala generală o face în Caransebeş, apoi urmează Şcoala profesională la Oţelu Roşu, specialitatea electricieni. Încă de aici a început să cânte, cu ocazia unor serbări şcolare. Talentul şi dragostea de cântec le-a moştenit de la tatăl său. Primul loc de muncă după absolvirea Şcolii profesionale a fost la Reşiţa, la ICMR, timp de trei ani. Aici, mergând pe la Casa de Cultură, îi întâlneşte pe coregraful Afilon Laţcu şi pe dirijorul Nicolae Perescu, cei care i-au devenit mentori în ale cântecului la Ansamblul Sindicatelor din Reşiţa şi care mai târziu avea să poarte numele „Reşiţeana”. Cu acest ansamblu merge de trei ori în Iugoslavia, iar în 1967 la prima lui emisiune la TVR Bucureşti, unde a interpretat doina „De nimic nu-mi pare rău”, cântec care până la urmă l-a consacrat. Aici îi are colegi de ansamblu pe Iosif Ciocloda, Maria Ardeleanu, Irina Dorobanţu, Florica Roşu şi alţii. Ca orice bănăţean, căutând să se apropie de casă, se angajează ca electrician la CFR Caransebeş, şi totodată solist vocal la clubul acestei unităţi. După trei ani la CFR, după mai multe intervenţii şi lămuriri, este adus şi angajat la OCL Caransebeş, unde se înfiinţează Ansamblul de cântece şi dansuri „Floare Bănăţeană”, al Sindicatului lucrătorilor din comerţ, unde îi are colegi pe Ana Munteanu, Pavel Suciu, Blaj Craia, Sofia Mircea, Viorel Jurchiţă, Paraschiva Bălan, pe subsemnatul, şi unde, ca dirijor, îl reîntâlneşte pe Nicolae Perescu, coregraf fiind Luţă Bunei.
După înfinţarea Ansamblului „Semenicul” la Caransebeş, datorită talentului său, este cooptat ca solist vocal la această formaţie. Din motive de sănătate, este nevoit să se retragă de aici. Ionică înregistrează mai multe melodii la Radio Timişoara. Prin intermediul subsemnatului, care i-a făcut cunoştinţă cu George Vancu, înregistrează două melodii la Radio Bucureşti, una fiind „Imnul Semenicului”, melodie pe care a învăţat-o cât a colaborat cu acest ansamblu. Ionică este câştigătorul Premiului I la Festivalul de la Băileşti.
Fiind înalt, pe scenă avea o ţinută mai puţin întâlnită la alţi interpreţi. Prin vocea de tenor, caldă-dulce, modulaţiile doinelor, cu un stil propriu, inimitabil, de interpretare, a promovat autenticitatea folclorului bănăţean, desprinsă la şcoala marilor înaintaşi.
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.AcceptRead More
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.