Învierea lui Iisus, în cultul creştin



Ca în fiecare an, şi anul acesta, în pragul primăverii, al renaşterii naturii la viaţă, în atmosfera reconfortantă a florilor, a bucuriei şi speranţelor, creştinii serbează cu pietate Învierea lui Hristos, adică Paştile.
„Hristos a Înviat!” sunt cuvintele care răsună de două milenii de la un capăt la celălalt al pământului, reamintind omenirii că Acela ce-a fost crucificat pe Golgotha a înviat din morţi.
Fiecare dintre noi rămâne legat de un noian de amintiri privind sărbătorirea evenimentului.
Noaptea îşi topeşte umbrele în faţa strălucirii nevăzute, iar în atmosferă pluteşte simbolul împăcării. Cu lumânări aprinse şi cu inimile încărcate de semnificaţia evenimentului, creştinii pornesc în procesiune îndătinată de nenumăratele generaţii ce s-au scurs. Ziua învierii lui Hristos este ziua victoriei şi a triumfului lui Hristos, ziua speranţei pentru om.
Ziua învierii lui Hristos este zi de lumină, de forţă şi de speranţă, care biruieşte răutatea şi întunericul acestui pământ, care face să dispară umbrele ce se abat mereu spre lume.
Învierea lui Iisus este un eveniment nemaiîntâlnit, un fapt fără analogie în toate faptele istorice. Fiind un eveniment ce depăşeşte istoria obişnuită, Ea nu poate fi înţeleasă cu metodele cu care se cunosc fenomenele istorice obişnuite.
Deşi Învierea lui Iisus este un eveniment care depăşeşte puterea noastră mărginită de înţelegere, ea este o realitate dovedită şi verificată după toate regulile istorice de cercetare.
În toate religiile se constată credinţa în mistere (taine şi minuni), socotite ca fiind elemente constitutive şi care dau specificitate acelor religii. Nici religia creştină nu face excepţie de la această constatare.
Cele două noţiuni, mister şi minune, mai ales în creştinism, nu trebuie confundate sau identificate. Între ele există o deosebire netă, mai ales în creştinism. Misterele (tainele) sunt nişte adevăruri religioase nepătrunse de mintea umană, ascunse înţelegerii umane. Însuşi cuvântul „mister”, la origine, în limba greacă – mistirion, sau în latină – misterium, înseamnă ceva ascuns raţiunii umane de a-i pătrunde înţelesul. Aceasta nu înseamnă că ele sunt şi antiraţionale, ci le socotim supraraţionale şi, fără îndoială, complementare celor raţionale, aşa cum le consideră chiar şi unii oameni de ştiinţă.
În timp ce misterele (adevărurile religioase misterioase, tainice) ni se prezintă ca fiind ceva ascuns, minunile, din contră, sunt nişte adevăruri vizibile, care cad sub incidenţa simţurilor omeneşti, dar sub raportul înţelegerii de către om, cuprinzând, de asemenea, o doză de mister, în sensul că apariţia lor nu poate fi explicată prin intervenţia puterilor naturale ale omului, ci numai prin intervenţia extraordinară a forţei divine.
Se cuvine ca Sărbătoarea Paştelui să fie un prilej de reînnoire a hotărârii de a deveni mai buni, mai drepţi şi mai iubitori, aşa cum ne-a învăţat El. Să crească în noi încrederea şi speranţa, căci avem nevoie mai mult ca oricând de lumină, de credinţă şi curaj.
Doinel PUIU-MĂRGINEANU