Get Adobe Flash player

Spiritualitate

Preotul Nicolae Ivănescu din comuna Marga

Vizualizari: 215

Nicolae Ivănescu s-a născut la 29 mai 1874, petrecându-și cea mai mare parte a vieții în frumoasa comună bănățeană Marga, unde a și trecut la cele veșnice, la 11 noiembrie 1943.

După absolvirea Institutului Teologic din Caransebeș a revenit în satul natal, activând ca preot timp de o jumătate de veac, între anii 1893-1943.

Când s-a constituit Consiliul Naţional Român Marga, printre cei aleşi era şi preotul Nicolae Ivănescu, dovadă incontestabilă a preţuirii de care se bucura din partea consătenilor. Aceasta explică şi faptul că a fost consilier al Comunităţii de Avere şi cenzor al Băncii Banatului.

La 27 noiembrie 1918, Adunarea Electorală din Caransebeș alege cinci delegați la Marea Adunare Națională Română de la 1 Decembrie 1918, printre care era și preotul Nicolae Ivănescu.

Preotul Nicolae Ivanescu a fost un preot conştiincios, iubitor de pace, atrăgându-şi asupra-şi aprecierea superiorilor, care l-au distins cu Brâul roşu. La venirea PS Episcop Veniamin, l-a salutat mai întâi pe pământ bănăţean, comuna Marga fiind mărginaşă cu Ardealul.

Om calculat şi bun economist, a înfiinţat o societate economică de exploatare a lemnului în comuna natală, localitatea aflându-se la graniţa dintre Caraş-Severin şi Hunedoara, fiind înconjurată de munţi şi păduri. Activitatea de exploatare i-a adus familiei Ivănescu venituri importante. Preotul Nicolae se ocupa şi cu apicultura şi creşterea păsărilor. Continuă să citești

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, prăznuit în parohia Teregova

Vizualizari: 203

În fiecare an, finalul lunii octombrie este prilej de mare sărbătoare la Teregova, unde, conform tradiţiei, teregovenii împreună cu „goşcii” lor se bucură de celebrarea hramului bisericii şi al comunităţii, anume, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Astfel, şi de această dată, încă din ajunul praznicului, în seara de joi, 25 octombrie, alături de preoţii slujitori Simion Bica şi Ioan Smultea, credincioşii s-au adunat în sfânta biserică, unde, după Slujba Vercerniei, un grup de elevi de la Liceul Tehnologic „Sf. Dimtrie” a rostit cu multă emoţie şi cinstire Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul urmaşilor celor care au ridicat aici, spre a lui cinstire, la sfârşitul veacului al XVIII-lea, o monumentală biserică ortodoxă. Continuă să citești

Preotul Gheorghe Popovici, omul care a sfinţit locul

Vizualizari: 168

Fiul lui Gheorghe și Floarea Popovici, preotul Gheorghe Popovici s-a născut în satul Măru, la 30 iulie 1887, fiind ginerele preotului Dimitrie Popovici. În perioada 1906-1909 urmează cursurile Institutului Teologic din Caransebeş. A fost hirotonit preot în 28 mai 1910, de către vrednicul de pomenire Dr. Elie Miron Cristea, Episcopul Caransebeșului, fiind primul preot hirotonit de către viitorul Patriarh al României.

Este instalat ca paroh în Măru, unde duce o activitate intensă pe mai multe planuri: bisericesc, cultural, naţional şi economic. Dotat cu multe calităţi, a răspuns cu vrednicie chemării, punând în activitatea pastorală toată puterea sa de muncă. A realizat multe lucruri frumoase. Prin truda sa s-a zidit şi s-a pictat măreaţa biserică și s-a reconstruit școala. Datorită frumoasei și fructuoasei sale activități, a primit câteva distincții: Brâul roșu, Blana roșie pentru râvnă și Medalia ,,Răsplata muncii pentru biserică și construcții școlare”.

Ca preşedinte al Sfatului Naţional Local, a participat la Adunarea Naţională de la Alba-Iulia la 1 Decembrie 1918.

În timpul reformei agrare din perioada 1923-1927, intervine în vederea împroprietăririi săracilor din sat cu pădure din terenurile de pe Șasa. Continuă să citești

Zi de sărbătoare pentru credincioșii de pe Valea Bistrei

Vizualizari: 586

Sâmbătă, 1 septembrie, la Începutul Indictionului, adică al Anului Nou bisericesc, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Dionisie, părintele Erei creştine. În această zi, Schitul „Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul” din Bucova îşi va sărbători ocrotitorul. Monahii și credincioșii de pe Valea Bistrei se vor bucura de prezența în mijlocul lor a Preasfinției Sale Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului. De asemenea, vor sluji, în sobor, alături de Întâistătătorul Eparhiei, preoți și diaconi din zonă.

Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, cel Mic sau Smerit, s-a născut în Scythia Minor între anii 460 şi 470 şi a murit în Italia, la Vivarium, pe la 545-550. El a atras atenţia multor cercetători, care l-au numit „erudit daco-roman”, sau „Dionisie Romanul”, o podoabă a Bisericii noastre strămoşeşti, totodată fiind considerat şi părintele Erei creştine şi al Dreptului bisericesc. A fost canonizat la data de 27 octombrie 2008, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Continuă să citești

Ca o adiere de vânt…

Vizualizari: 212

„A zis Domnul: Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur. După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul“. (3 Regi, c. 19, v. 11, 12)

Omul trudește toată viața. Este asemenea furnicii ce nu găsește o clipă pentru a se odihni, este asemenea albinei lucrătoare care după marile culesuri, cu trupul istovit, închide ochii, lăsând locul puietului să modeleze și să înmulțească aurul din stup. Nimic nu se obține cu ușurință în viață. Cei care cred acest lucru, ar trebui să arunce o privire în urma lor și ar înțelege că în spatele muntelui sunt clipe și ani de răbdare, de osteneală, de muncă.

Nimeni nu a ajuns în vârful muntelui fără trudă. În toată truda omului e atâta amărăciune! Câteodată vijeliile se aprind la picioarele lui. Poate cade un moment sub povara sarcinii, a furtunii ce-l macină, poate mai rătăcește o clipă și ar dori să renunțe, ca mai apoi să-și adune din nou toată forța și să meargă mai departe. După câte un povârniș se mai împiedică iarăși și totul se cutremură în jurul lui și încrederea îi slăbește și ar dori să renunțe, pe urmă își revine și o ia din nou la goană. Focul îl arde, dar el înaintează până ce simte o adiere, acea adiere de vânt lin din vârful muntelui, acea mângâiere lină a cununii biruinței. Continuă să citești

Fiul risipitor

Vizualizari: 267

Călcam pe iarba umedă și proaspăt botezată de ploaia razelor solare. În jurul meu, toate vietățile au prins glas. În teii sobri, trecuți prin zeci de primăveri, asemenea unor soldați ce-au învățat să trăiască pe câmpul de bătălie, cu dragoste de țară în suflet, păsările au început un cântec dulce. În fața mea se înălța mare și rece un monument închinat unor eroi ai neamului românesc, un monument pictat cu litere de foc și sânge, litere ce se închegau în nume bine definite, numele celor ce-au îmbrățișat pământul țării prin jertfa lor.

Citind șirul nesfârșit de eroi, Ion, Pătru, Gheorghe, Pavel, Dumitru, Nicolae etc., gândul mi-a zburat departe. A ajuns la românii ce au plecat dincolo de granițele țării, au plecat la muncă, asemenea unor robi, pe pământ străin. Copiii lor au rămas în țară. Pe unii dintre ei i-am cunoscut. I-am văzut că își iubesc și își respectă țara. La un eveniment în cadrul căruia s-a intonat Imnul României, chiar și cei care se aflau în culisele acestuia s-au oprit din orice activitate, au dus mâna dreaptă la inimă și au rămas preț de câteva minute nemișcați. Continuă să citești

Traducere