7 Zile

Aproximativ 60 dintre cei 430 de foşti salariaţi ai societăţii Ductil Steel Oţelu Roşu au reluat, la începutul acestei săptămâni, protestele întrerupte la sfârşitul lunii mai. Faţă de alte dăţi, ei şi-au exprimat nemulţumirile mult mai vehement, chiar dacă nu au mai venit „înarmaţi” cu pancarte, benere, fluiere sau trompete.

Oamenii erau foarte revoltaţi de faptul că nu şi-au primit nici măcar lichidarea pe luna aprilie, cu toate că din Combinatul de la Oţelu Roşu au fost vândute o serie de materiale şi firesc ar fi fost, conform Contractului Colectiv de Muncă, achitarea salariilor să fie prioritară. În acest sens, liderul Sindicatului, Victor Sabău, ne-a declarat: „Salariile lunii aprilie şi cele trei salarii compensatorii se ridică, în cazul Ductil Steel Oţelu Roşu, la peste 800.000 de euro, bani care, în mare parte, vor fi luaţi de la Fondul de garantare. Acest lucru este posibil după data de 12 iunie, când la Buzău se vor judeca acele contestaţii depuse în urma alegerii Comitetului Creditorilor şi reconfirmarea administratorului judiciar. Referitor la nemulţumirea foştilor salariaţi vizavi de vânzările efectuate în Combinat, vă pot spune că, începând cu luna februarie, din societate s-au vândut anumite materiale şi materii prime. Atunci aveam pe stoc aproximativ 15.000 de tone de fier-vechi, materii prime în magazii, feromangan, ferosiliciu, cărămizi, şi suma tuturor acestor materiale care au fost vândute din februarie încoace se ridică la aproape 4 milioane de euro. Continue reading →

Liceul Pedagocic „C.D. Loga” din Caransebeş a fost vineri, 31 mai, scena unui eveniment nu doar încărcat de emoţie, ci şi mai rar întâlnit. Instituţia de învăţământ a găzduit întâlnirea de 50 de ani a promoţiei care a terminat clasa a XI-a, profil Real, şi singura, de altfel, a Şcolii Medii Nr. 2, cum se numea pe atunci acest liceu, în anul 1963. Dintre cei 34 de absolvenţi din urmă cu jumătate de veac, răspândiţi, acum, în Germania, Austria, Canada sau Australia, au fost prezenţi la Caransebeş 22. În prezent, marea majoritate a acestora sunt pensionari, însă de-a lungul timpului ei au avut meserii dintre cele mai diverse, de la şofer, asistent medical, la contabili, dascăli, medici de renume sau profesori universitari.

Momentul revederii, consumat pe trotuarul din faţa intrării principale în şcoală, a însemnat îmbrăţişări, zâmbete, lacrimi, şi uneori uimire, pentru că, nu o dată, printre ei s-au auzit expresiile „Cred că tu eşti…” sau „Tu ar trebui să fii…”. O coincidenţă a făcut ca la aceeaşi oră la care Sabina Rădulescu era prezentă la întâlnirea de la Liceul Pedagogic, nepoata sa, Iunia Minea, să aibă întâlnirea de 10 ani la o altă şcoală cu tradiţie din Caransebeş – Liceul „Traian Doda”.

Despre bucuria revederii cu colegii şi a meleagurilor natale am stat de vorbă cu Eugenia Popescu, fost şef al Clinicii de Neurochirurgie din Linz, Austria, cea care a fost şi iniţiatoarea şi organizatoarea acestei întâlniri.„Marea mea bucurie este că i-am putut găsi pe aproape toţi colegii de clasă. Din păcate, cinci dintre aceştia nu se mai află printre noi… Acum, însă, ne bucurăm de revedere şi sunt mulţumită că toţi cei pe care i-am contactat au venit cu multă bucurie, au venit să vedem cu toţii cum arătăm la aproape 70 de ani. Am să vă spun cinstit, azi-noapte nici nu m-am culcat până la ora 2, ci m-am rugat la Dumnezeu să ne dea o vreme frumoasă, după vijelia de ieri. Iar noi, cei care stăm la hotel, ne strângem seara la camera 13 şi bem şi petrecem, aşa să ştiţi!”, ne-a spus fosta domnişoară Eugenia Mustăcilă. Continue reading →

Florentin Iosif

Duminică, 2 iunie, în comuna Glimboca, a fost condus pe ultimul drum, de către familie, colegi de cântec, prieteni, consăteni şi cunoscuţi, unul dintre marii solişti de muzică populară bănăţeană, FLORENTIN IOSIF.

El s-a născut la 5 martie 1936, la Toager, comuna Giera, judeţul Timiş. Activitatea artistică şi-o începe la nouă ani, împreună cu cei trei fraţi ai săi, cântând la Căminul Cultural din Toager, sub îndrumarea lui Nicolae Mării, vătaf de căluşeri, şi a dascălului Gheorghe Gulea. Fiind încorporat în anul 1957, datorită calităţilor sale vocale, a ajuns la renumitul Ansamblu al MAI „Ciocârlia”, din Bucureşti. Aici, sub îndrumarea unor mari mânuitori ai baghetei dirijoriale, ca Ionel Budişteanu, Victor Predescu şi Ioan Mărgean, vocea lui frumos timbrată a câştigat în strălucire. Aici a reuşit să descifreze tainele care definesc un interpret de valoare, devenind un păstrător al cântecului popular. La sfârşitul anului 1957 câştigă concursul de solist vocal la Orchestra „Lazăr Cernescu” („Doina Banatului”) din Caransebeş, dirijată la acea vreme de Pavel Chera, Mihu Crăciun şi Nicolae Perescu, fiind printre primii angajaţi, alături de colega lui Ana Pacatiuş. Sub bagheta lui Nicolae Perescu, realizează primele înregistrări la Radio Timişoara: „Mândruliţă Bănăţeană” şi doina „Cine trece acum dealul” (1965). Mai imprimă şi la Radio Bucureşti şi la Electrecord, celebrele doine „Banii, Banii”, „La birtuţu din pădure”, „Dragu mi-i mândră de tine”, cântece care l-au şi consacrat. Continue reading →

Liceul Pedagogic „C.D. Loga” din Caransebeş a fost vineri, 31 mai, scena unui eveniment nu doar încărcat de emoţie, ci şi mai rar întâlnit. Instituţia de învăţământ a găzduit întâlnirea de 50 de ani a promoţiei care a terminat clasa a XI-a, profil Real, şi singura, de altfel, a Şcolii Medii Nr. 2, cum se numea pe atunci acest liceu, în anul 1963. Dintre cei 34 de absolvenţi din urmă cu jumătate de veac, răspândiţi, acum, în Germania, Austria, Canada sau Australia, au fost prezenţi la Caransebeş 24.
În şcoală, foştii absolvenţi au fost întâmpinaţi de actuala directoare, Gabriela Pfeifer, pe tonurile imnului „Gaudeamus”, cântat de un cor format din actualii absolvenţi ai Liceului „C.D. Loga” şi dirijat de prof. Ionică Drăghina.
În sala Bibliotecii Liceului, cei mici le-au dăruit celor „puţin” mai mari flori şi obiecte confecţionate de ei la orele de desen sau lucru manual, fiind răsplătiţi cu sărutări pe obraji. Deoarece fosta dirigintă, Eliza Molocea, nu mai este printre noi, acest rol şi l-a asumat prof. Gheorghe Ardelean, care a strigat catalogul. Fiecare dintre cei aflaţi în sală a răspuns „Prezent!” şi avorbit despre ce a mai făcut în perioada scursă de la ultima întâlnire la care a participat. Continue reading →

Muzicanţii de la „Conservatorul” din Maciova
Acum câteva luni, mi-a ajuns la ureche un zvon: la Maciova există o stradă unică în România prin aceea că, în fiecare casă, există măcar o persoană care cântă la un instrument. Este vorba despre Strada Muzicanţilor şi despre nu mai puţin de 60 de numere de casă. Atunci, mi-am zis că un asemenea subiect este visul oricărui ziarist. De fiecare dată, însă, când am vrut să merg acolo a intervenit câte ceva care mi-a amânat vizita. N-am renunţat şi răbdarea mi-a fost răsplătită zilele trecute, când, împreună cu actualul primar al comunei Constantin Daicoviciu, Daniel Boambeş, şi îndrăgitul interpret de muzică populară Ştefan Isac, şi el fost edil al acestei localităţi între 1982-1989, am poposit pe strada unde în fiecare casă se cântă.
Pe drumul dintre Caransebeş şi Maciova, i-am rugat pe cei doi să-mi povestească tot ce ştiu despre comunitatea de rromi de aici. Şi aşa, mai din ce a spus unul, mai din ce a completat celălalt, am încropit o scurtă istorie a fostei Colonii, cum s-a numit locul până in urma cu cinci ani.

Aşadar, pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, mai exact prin anul 1680, printr-un Decret emis de Regele Ungariei, pe aceste locuri a fost împroprietărit cu pământ un boier pe nume Zoltan Litczek, terenurile aparţinând de domeniul administrativ Maciova. Suprafeţele fiind foarte întinse, era nevoie de mână de lucru, acela fiind momentul în care în Maciova au început să apară primii ţigani, aduşi de Litczek, ei lucrând cot la cot cu oamenii din sat. Datorită faptului că în scurt timp s-au înmulţit, fiind cunoscut numărul mare de copii din aceste familii, localnicii din Maciova şi-au simţit ameninţate locurile de muncă la boier, şi atunci i-au alungat pe ţigani cu pietre şi cu bâte din locul unde se stabiliseră, în partea de vest a satului, acolo unde azi este Cantonul pădurarului. Atunci, ţiganii şi-au părăsit casele şi colibele şi s-au retras în partea de est, între Peştere şi Maciova. La Peştere era însă un alt boier, care le-a dat acestora pământ, pentru a-şi construi acolo alte case.

Continue reading →

Sala „Lira” a Liceului de Artă „Sabin Păuţa” din Reşiţa a găzduit recent Festivalul Judeţean „Drag mi-i graiul bănăţean”, acţiune inclusă în Seminarul „Didactica Internaţional”. De la manifestare, trei copii din Caransebeş s-au întors acasă cu premii: Robert… Continue reading →

Alături de alţi coregrafi recunoscuţi la nivel naţional, prof. Emilian Dumitru a fost considerat atât de specialişti, cât şi de noi, cei din domeniu, un geniu în ale coregrafiei şi regiei artistice. Maestrul prof. Emilian Dumitru s-a născut la 17 mai 1941, în comuna Bobiceşti, judeţul Olt. A copilărit într-o frumoasă zonă de dealuri şi păduri din vecinătatea comunei Bobiceşti. A urmat liceul la Slatina, după care, la 18 ani, a fost angajat la Casa de Cultură Balş. A absolvit cursurile Şcolii Speciale de Etnografie şi Folclor din Bucureşti, şcoală care a format cei mai buni instructori. A fost repartizat la Timişoara, la Casa Creaţiei Populare a Regiunii Banat, lucrând alături de cei mai valoroşi oameni de artă. Aici şi-a început activitatea de cercetare folclorică, colindând toată regiunea Banat, de-a lungul şi de-a latul. A devenit coregraf al Ansamblului „Doina Timişului” al Studenţilor, încă din 1961. A continuat studiile Facultăţii de Filologie, dar nu a profesat, îndrăgind mai mult cercetarea şi punerea în scenă a materialelor culese.
În 1969, s-a căsătorit cu Ema, cu care a continuat să efectueze numeroase turnee în străinătate, alături de Ansamblul „Doina Timişului”. Tot în 1969 a avut geniala idee de a crea un alt ansamblu, „Timişul”, pe care l-a ridicat pe culmi, devenind una dintre cele mai cunoscute formaţii artistice. În ultimii ani a înfiinţat Ansamblul de creaţie populară „Datina”, din Ghiroda, îndrumând şi conducând pe scenă oameni dragi lui. În 1973, respectiv 1975, se nasc Cosmin şi Daciana, doi copii de excepţie. În ultimii ani devine bunic, având patru nepoţi, doi de la Cosmin şi doi de la Daciana. Era cel mai fericit şi cel mai iubit bunic… Continue reading →

Dragi prieteni,
O nouă ofertă de tabere la Muntele Mic vine în întâmpinarea voastră. Pentru acest an am pregătit multe surprize, dar şi spaţii de cazare noi.
La sugestia unor copii, şi pentru că avem acum două locaţii diferite de cazare, putem organiza în paralel tabere pentru copii mici (cu vârsta între 7 şi 11 ani), dar şi pentru copii mari (12-15 ani). Mai mulţi instructori şi un personal suplimentar vor asigura protecţia şi crearea condiţiilor prielnice, prin programe separate.
Locurile se ocupă foarte repede, fapt pentru care vă invităm să urmăriţi oferta şi să vă înscrieţi cât mai degrabă. Ne adresăm cu prioritate copiilor care au mai fost în taberele din anii trecuţi şi cu care ne-am împrietenit deja, însă sunt bineveniţi şi cei noi.
Programul de tabără cuprinde, printre altele, activităţi de genul: drumeţii montane, iniţiere în alpinism, jocuri şi concursuri, tiroliană, piscină, foc de tabără, noţiuni de geografie zonală, orientare turistică, rapel, escaladă pe stâncă şi pe panou, elemente de supravieţuire în pădure, tombolă cu premii şi multe alte surprize. Continue reading →