Get Adobe Flash player

Pagini de istorie

Aspecte ale vieţii economice din Caransebeş, între 1941-1948

Vizualizari: 122

Activitatea economică din oraşul Caransebeş, de care depindea şi bunăstarea multor familii, includea, pe lângă Fabrica de mobilă şi cherestea de la Balta Sărată, ca parte a firmei Industria de Lemn „Mundus şi Borlova-Armeniş” S.p.A., şi alte unităţi, din ramuri diferite.

Printre acestea se afla Atelierul CFR de Zonă, cu o activitate neîntreruptă încă de la înfiinţarea lui şi care în luna august 1944 avea 156 de angajaţi – ingineri, şefi de atelier, maiştri şi muncitori specializaţi în repararea vagoanelor.

O mare importanţă, cu valenţe strategice, o aveau Staţia CFR şi Depoul CFR, prima cu 145 de angajaţi, şi al doilea cu 108 angajaţi în iulie 1941, cu remarca necesară că nu toţi salariaţii erau localnici. În strânsă legătură cu activitatea celor de mai sus activau Secţia L1, cu 15 angajaţi, şi Secţia III Poduri CFR, cu 22 de angajaţi.

Este cunoscut faptul că oraşul Caransebeş dispunea, încă de la 1 noiembrie 1890, de propria Uzină electrică, cu o putere instalată care asigura iluminatul public şi casnic, dar şi al instituţiilor publice din oraş. Uzina dispunea de doi ingineri şi personal care asigura buna funcţionare a instalaţiilor, introducerea curentului electric şi extinderea reţelei de distribuţie. Continuă să citești

Oameni, fapte şi locuri: Marea Bataie

Vizualizari: 111

Despre cauzele, forţele participante şi desfăşurarea evenimentelor legate de Primul Război Mondial s-a scris foarte mult, atât de către istorici, cât şi în relatările unor combatanţi, care, prin scrisori, poezii, notiţe ale prizonierilor, memorii, scrieri şi articole apărute în diferite publicaţii sau cuprinse în volume din timpul războiului, dar mai ales după terminarea lui, au consemnat evenimentele pentru posteritate.

În simţirea combatanţilor şi a celor rămaşi acasă, amploarea nemaiîntâlnită a evenimentului îi conferă, în graiul bănăţean, numele din titlul articolului, prin care doresc să evidenţiez participarea ruscanilor la Bataie, unităţile militare din care au făcut parte, locurile unde au luptat, cerinţele impuse de autorităţi şi urmările dramatice pentru toţi locuitorii, care, prin numărul foarte mare al celor căzuţi în lupte, răniţi, infirmi, prizonieri, orfani şi văduve, au cernit pentru mult timp Rusca-Teregova.

Cea mai mare parte a luptătorilor din localitate au făcut parte din Regimentul de Infanterie Nr. 43 din Caransebeş, doar cei de la Cavalerie şi Artilerie făcând parte din unităţi militare de profil din alte localităţi, toţi fiind cuprinşi, alături de alte unităţi, în Armata a VII-a, cu sediul în Timişoara, şi participând, la început, la luptele de pe frontul sârbesc, apoi pe cel rusesc, în Galiţia, iar, după intrarea României în război, pe cel italian şi doar o mică parte pe alte fronturi. Ţin să fac precizarea că Regimentul Nr. 43 a luat fiinţă în toamna anului 1872, înlocuind, practic, Regimentul Grăniceresc Nr. 13, desfiinţat în primăvara aceluiaşi an. Continuă să citești

3 iunie 1943. Dezvelirea monumentului Generalului-erou Ion Dragalina

Vizualizari: 67

Este cunoscut faptul că statuia lui Francisc Iosif I, împărat al Austriei şi rege al Ungariei începând cu anul 1867, dezvelită la Caransebeş în Parcul central la 30 septembrie 1906, a fost înlăturată de pe soclu în primele zile ale lunii iunie 1919 de către primii jandarmi români care au sosit în oraş pentru a menţine ordinea publică.

În parcul sus-amintit, denumit încă din acei ani Grădina „General Ion Dragalina”, soclul din marmură de Ruschiţa, străjuit de cei doi lei, ca simbol al puterii emanate de construcţia politică bicefală oficializată în 5/17 februarie 1867, a rămas neocupat până în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, în pofida demersurilor autorităţilor locale de a amplasa acolo statuia regelui întregitor de ţară Ferdinand I.

Personalitatea Generalului-erou Ion Dragalina, fiu al Caransebeşului, era de necontestat în întreg Banatul şi, tocmai de aceea, după scurgerea a 22 de ani, în 28 aprilie 1941, s-a constituit la Caransebeş un comitet pentru amplasarea statuii acestuia în Parcul central. Iniţiatorul monumentulului a fost lt.-col. Corneliu Fortunescu, de la Regimentul 96 Infanterie din oraş. În „Foaia diecezană” s-a publicat, în 24 septembrie 1941, cu titlul „O iniţiativă şi un apel”, tocmai apelul comitetului, din care extragem un semnificativ pasaj relativ la personalitatea Generalului Ion Dragalina: „Oraşul Caransebeş, acest vechi focar de strădanii naţionale, a avut mândria să dea ţării pe unul dintre cei mai mari eroi, pe viteazul General Ion Dragalina, eroul de la Cerna şi Jiu, care în luptă pentru realizarea marelui ideal al unirii tuturor românilor a înscris pagini de glorie şi a sângerat în fruntea armatelor sale. (…) Oraşul Caransebeş este mândru că a dat Ţării pe cel mai scump şi pe cel mai viteaz fiu al ei. El vrea să răsplătească eroismul şi jertfa viteazului General Ion Dragalina, imortalizând în piatră eroica sa făptură, pentru ca pilda acestui mare erou să dăinuiască de-a pururi. Voim ca toată suflarea românească să simtă mândria noastră şi să se însufleţească de pilda lui”. Continuă să citești

Oameni, fapte şi locuri: Urme romane la Rusca-Teregova

Vizualizari: 119

Castrul roman GAGANIS, ale cărui urme sunt vizibile la bifurcaţia din Drumul naţional cu Drumul judeţean ce duce la Rusca-Teregova, s-a construit în aceeaşi perioadă cu Podul lui Apollodor din Damasc de la Drobeta Turnu Severin. Scopul construirii a fost protejarea, într-una dintre cele mai periculoase zone, a deplasării unităţilor Armatei Romane în vederea cuceririi Daciei. Precizez că romanii au folosit traseul vechiului drum ce lega localităţile dace de pe Văile Cernei şi Timişului, pe care l-a consolidat, transformându-l în drum imperial.

Controversele referitoare la forma şi dimensiunile castrului continuă şi astăzi, pendulând între dreptunghi şi pătrat. Primul care aminteşte despre acest castru este strategul italian F. Marsigli, care în prima jumătate a secolului al XVIII-lea cercetează ruinele, probabil încă intacte, având formă dreptunghiulară şi dimensiunile de aproximativ 135×72 metri. Datorită faptului că localităţile Rusca, Criva şi Teregova nu îşi aveau stabile încă vetrele, îl denumeşte Anonimus.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, C. Tornea şi A. Boleszni stabilesc dimensiunile la 120×75 metri, dovadă a afectării urmelor castrului de către viiturile râului Hideg. În anul 1930, C. Daicoviciu şi I. Miloia remarcă vestigiile unor construcţii militare peste drum de castru, cercetate în anul 1960 de către M. Macrea, care găseşte urme ce indică existenţa unei băi şi a altor anexe. Menţionez că în zona acestor construcţii a existat şi un puţ despre care mai circulă şi astăzi zvonuri în legătură cu comorile ce s-ar găsi în el.
Continuă să citești

Constantin Daicoviciu scrie din nou istorie la Caransebeş

Vizualizari: 205

Miercuri, 22 februarie, la Caransebeş a debutat Simpozionul Internaţional de Istorie şi Arheologie „In Memoriam Constantini Daicoviciu”, manifestare aflată la ediţia cu numărul 43. Tema din acest an a celei mai mari acţiuni de acest gen din partea de vest a României – organizată de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi al Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale – este „Graniţa în istorie, din cele mai vechi timpuri până în perioada contemporană”.

Constantin Daicoviciu a fost unul dintre cei mai mari savanţi români, care a plecat din satul Căvăran, şi-a desăvârşit studiile la Liceul «Traian Doda» din Caransebeş, a urcat treptele afirmării în cadrul Universităţii din Cluj, urmând ca mai apoi să ajungă Membru al Academiilor Germană, Franceză şi Americană. A fost un ilustru profesor şi un mare om de ştiinţă. A fost cel care a concretizat cercetările arheologice în Munţii Orăştiei, unde a fost descoperită Cetatea de scaun a regelui Decebal. Constantin Daicoviciu a fost, de asemenea, cel care a început cercetările arheologice în capitala Daciei Romane, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Este o mare personalitate, iar anul acesta vom încerca să ne ridicăm cel puţin la nivelul pe care l-am atins în anii anteriori”, a spus dr. Adrian Ardeţ, managerul muzeului caransebeşean. Continuă să citești

La Caransebeş se face istorie

Vizualizari: 171

În perioada 21-24 februarie, Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi al Ministerului Culturii și Identității Naționale, organizează ediţia cu numărul 43 a Simpozionului Internaţional de Arheologie şi Istorie „In Memoriam Constantini Daicoviciu”. Tema din acest an a acestei manifestări esteGranița în istorie, din cele mai vechi timpuri până în perioada contemporană”.

Deschiderea oficială a simpozionului va avea loc miercuri, 22 februarie, la ora 10, printr-un cuvânt de salut adresat de oficialitățile prezente la această acţiune de anvergură. Manifestarea va continua cu o conferinţă susţinută de prof. dr. Mihai Bărbulescu. Tot miercuri, în incinta muzeului vor fi vernisate expoziţiile „Radu Florescu”, prezentată de prof. univ. dr. Ioan Opriş, şi o alta de arheologie, în cadrul căreia colectivul de specialitate al instituţiei caransebeşene va prezenta ultimele descoperiri tematice din Caraş-Severin, a spus Cristina Borlovan, purtătorul de cuvânt al muzeului, într-o conferinţă de presă organizată marţi, 14 februarie, de managerul Adrian Ardeţ. Noutatea din acest an este conferită de prezența Comisiei Naționale de Arheologie, care, cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale, va organiza în aceeaşi zi, între orele 11 şi 13, dezbatarea „Câți Suntem?”, un demers al Comisiei Naționale de Arheologie pentru arheologie publică, moderată de președintele acesteia, dr. Ovidiu Țentea. Continuă să citești