Get Adobe Flash player

Pagini de istorie

Prezenţa trupelor sovietice în Caransebeş. Jafuri, incidente şi distrugeri de bunuri, între 1941-1948

În prezentarea unor aspecte privind starea de spirit şi situaţia economică a populaţiei din perioada septembrie 1944-iunie 1946, nu poate să lipsească un fenomen neplăcut, cel al jafurilor ostaşilor sovietici, petrecute atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte.

Ordinele pe care autorităţile centrale le emiteau şi care erau comunicate şi comandamentelor sovietice spre aplicare au fost în permanenţă încălcate.

Un asemenea ordin a emis Prefectura judeţului Severin în 20 septembrie 1944, prin care solicita autorităţilor din judeţ să protesteze atunci când soldaţii sovietici ridicau bunuri, cerând ca acestea să fie înapoiate proprietarilor sau să afle din ce unitate proveneau făptaşii.

Trupele sovietice din oraş s-au comportat permanent ca trupe de ocupaţie, creând în rândul locuitorilor o stare de spirit îngrijorătoare, şi chiar revoltătoare. Mai trebuie subliniat faptul că bugetul oraşului se diminua în permanenţă, datorită solicitărilor exagerate ale ocupantului sovietic. Perioada aceasta este cea mai săracă din punct de vedere edilitar-gospodăresc şi nu se poate compara cu cea a anilor 1941-1944, când s-au înregistrat unele realizări. Continuă să citești

Administraţia şi gospodărirea oraşului Caransebeş, între 1941-1948

Începutul anului 1941, pe fondul desfiinţării partidelor politice încă din 31 martie 1938 şi aducerii la guvernare a mişcării legionare ca singura forţă politică recunoscută de către generalul Ion Antonescu, conducător al statului după abdicarea regelui Carol al II-lea în 6 septembrie 1940, prevestea evenimente politice dintre cele mai grave, ca urmare a presiunilor crescânde ale acesteia de a-şi asuma singură conducerea statului, gândind şi pregătind înlăturarea lui Ion Antonescu.

Despre acele momente, primarul oraşului Caransebeş, dr. Isac Rădulescu, instalat la 26 ianuarie 1941 prin Decizia Nr. 2527 din aceeaşi zi a prefectului judeţului Severin, col. Ion Utză, declara la 16 februarie 1942, în cadrul unei şedinţe a Consiliului de colaborare de pe lângă Primărie, următoarele: „Am intrat în el (anul 1941 – n.n.) cu ţara ciuntită şi umilită şi a început resmeriţa unor oameni străini de sufletul şi interesele neamului românesc, duşmani ai ordinei şi rânduielilor acestei ţări”. Continuă să citești

Romanii se întorc la Tibiscum după 2000 de ani

Managerul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, Adrian Ardeţ, s-a întors recent dintr-o vizită de trei zile, efectuată în localitatea Macerata, la cea mai veche Universitate din Italia, unde s-a desfăşurat Colocviul Internaţional Roma şi… Continuă să citești

Despărţământul ASTRA de la Caransebeş, între anii 1899-1947

La 23 octombrie 1861 lua fiinţă la Sibiu Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA, cu rol însemnat în viaţa culturală şi în lupta de eliberare naţională a românilor din Ardeal. Primul preşedinte al ASTREI a fost Andrei Şaguna, vicepreşedinte Timotei Cipariu, iar secretar George Bariţiu.

În primăvara anului 1899 se va înfiinţa şi Despărţământul ASTRA din Caransebeş, prin grija destoinicului om de cultură, protopresbiterul Caransebeşului Andrei Ghidiu, cel care se afirmase în luptele pentru emanciparea politică a românilor bănăţeni, urmând celor din Lugoj, Bocşa şi Oraviţa, înfiinţate în 1898 (Arhivele Naţionale ale României, Istorie şi cultură în Arhivele Caraş-Severinului, Bucureşti, 1997, p. 144). Scopul asociaţiei era acela de a îndruma şi unifica întreaga viaţă culturală a românilor din Banat şi Transilvania. Continuă să citești

Agricultura, pomicultura şi creşterea animalelor, la Caransebeş, în perioada 1941-1948

O parte însemnată din populaţia oraşului Caransebeş îşi câştiga existenţa din cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Zona în care este aşezat oraşul a permis încă din vechime practicarea pomiculturii.

În perioada interbelică, datorită creşterii demografice, mai ales prin absorbţie din alte localităţi rurale învecinate, preocuparea celor nou-veniţi fiind îndeosebi creşterea animalelor, a existat un interes constant pentru ca oraşul să primească terenuri propice păşunatului.

În urma aplicării Legii de reformă agrară din 1919-1921, în anul 1929 oraşul a fost împroprietărit cu păşune alpină în suprafaţă de 740 de jugăre şi 847 de stânjeni pătraţi. Abia în 7 decembrie 1941 a emis Judecătoria de pace mixtă din Caransebeş decizia de intabulare asupra acesteia, cu menţiunea că figura în Cartea funciară a comunei Mărul, având numerele topografice 2557/1, 2557/2, 2557/6 şi 2557/7. Continuă să citești