Get Adobe Flash player

Pagini de istorie

Însemnul nostru Tricolor

Vizualizari: 10

În fiecare an, în 26 iunie sărbătorim Ziua tricolorului nostru românesc, o frumoasă îmbinare a culorilor ce alcătuiesc Drapelul patriei.

Ne vom referi aici doar la câteva ştiri istorice mai puţin cunoscute de publicul nostru cititor, între acestea interesant părându-ni-se documentul redactat la sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V, ca listă oficială a administraţiei civile şi militare din Imperiul Roman al acelor veacuri.

Documentul a fost descoperit în vechea Bibliotecă Bodmeriană a Fundaţiei Martin Bodmer, din Köln, prin cele 11 manuscrise medievale ale Notitiei Dignitatum, care poartă titlul oficial şi complet de Notitia omnium dignitatum et administrationum tam civilium quam militarium. Manuscrisul aflat în colecţia prestigioasei biblioteci păstrează copia cunoscută în limbajul exegeţilor acestui text sub indicativul M Monacensis C L M 10291, copiat se pare pe la 1427. Continuă să citești

Alegerile parlamentare din noiembrie 1946, la Caransebeş, un vot furat

Vizualizari: 31

După instalarea Guvernului condus de către dr. Petru Groza la 6 martie 1945, guvern nelegitim şi antidemocratic, slugarnic şi antinaţional, misiunea sovietică din România, adică guvernul moscovit de la Bucureşti, împreună cu puţinii comunişti existenţi, unii ajunşi în funcţii guvernamentale (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu), urmăreau prin toate mijloacele să slăbească opoziţia compusă din membrii partidelor istorice, să-i elimine din viaţa publică pe Iuliu Maniu şi Constantin Brătianu şi să-şi netezească calea spre preluarea întregii puteri în mâinile lor.

Fără alegeri parlamentare şi fără un guvern recunoscut de către Statele Unite şi Marea Britanie, acest deziderat nu se putea realiza.

După ce primul-ministru dr. Petru Groza a consimţit să organizeze alegerile, cele două mari Puteri au recunoscut guvernul-marionetă promoscovit la 4 februarie 1946. Continuă să citești

Rechiziţiile de locuinţe din anii 1945-1947, la Caransebeş

Vizualizari: 29

Printre locuitorii oraşului Caransebeş, cei care îşi creaseră o stare materială cât de cât mulţumitoare, a apărut o stare de nelinişte la începutul anului 1946, când s-au format Comisii de rechiziţie a locuinţelor şi de descongestionare a populaţiei din oraşe.

În noile condiţii politice din România, un prim act normativ privind rechiziţiile a fost emis în 5 iunie 1945, prin publicarea în Monitorul Oficial a Legii rechiziţiilor.

Conform acesteia şi altor acte normative ulterioare, unele transmise de către Prefectura judeţului Severin, la nivelul oraşului Caransebeş s-a creat în 1 februarie 1946 Comisia în vederea descongestionării populaţiei oraşului pe lângă Comisariatul de Poliţie, Primăria delegând ca membru al acesteia pe funcţionarul Traian Faur, iar Frontul Naţional Democratic pe grefierul Andrei Traian, component al Comitetului cetăţenesc din oraş. Continuă să citești

Aspecte ale vieţii economice din Caransebeş, între anii 1941-1948

Vizualizari: 29

Industria de Lemn „Mundus şi Borlova-Armeniş” S.p.A Caransebeş

Era încă din anul 1913 cea mai importantă unitate economică din oraşul Caransebeş, care în anul 1921 a ajuns în proprietatea unui grup de acţionari elveţieni de la firma Mundus Allgemeine Handels et Industrie A.G. Zürich.

După majorarea capitalului social la 10.000.000 de lei, grupul elveţian deţinea 98.700 de acţiuni, dr. Alexandru Morariu, cu interese la această firmă încă din anul 1920, deţinea 600 de acţiuni, profesorul Sabin Evuţian 100 de acţiuni, Alexandru Hurmuzachi 100 de acţiuni ş.a.

Consiliul de Administraţie era format din dr. Alexandru Morariu ca preşedinte, şi Sabin Evuţian şi Adolf Steckl, ca membri. Cu toate că sediul social era la Caransebeş, multe din şedinţele Consiliului de Administraţie se desfăşurau la Timişoara, unde firma deţinea un imobil. Continuă să citești

Caransebeşul, la 1918

Vizualizari: 103

Încadrată în ampla manifestare intitulată generic „Ruga de la Oraş”, vineri, 13 aprilie, la Galeria de Artă „Corneliu Baba” a Casei de Cultură „George Suru”, a avut loc vernisarea expoziţiei „Caransebeşul, la 1918”. La acţiune au participat primarul Felix Borcean, Constantin Brătescu, fostul şef al Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, dr. Ovidiu-Laurenţiu Roşu – actualul şef al instituţiei, oameni de cultură, istorici sau pasionaţi de trecutul oraşului, rolul de amfitrion revenindu-i managerului Casei de cultură, Ioan Cojocariu.

Acesta a spus că, prin această expoziţie, organizatorii îşi propun să arate lumii cum arăta Caransebeşul în urmă cu 100 de ani, evenimentele de atunci fiind oglindite în presa vremii. „Expoziţia va fi îndosariată, pentru ca aceia care vor trăi peste cu 100 de ani să vadă cu ce ne ocupam noi în urmă 100 de ani, studiind istoria noastră de acum altă sută de ani”, a adăugat Ioan Cojocariu. Continuă să citești

Bun venit, soră dragă, Basarabia!

Vizualizari: 40

Se vede că timpul n-a mai avut răbdare, şi iată-ne puşi înaintea enigmei care, în chip logic acum, în Centenarul Unirii, nu poate avea decât o singură dezlegare: reîntregirea României Mari.

Care va fi însă calea pe care o vom alege, sau cea care ne va fi impusă într-o lume scoasă parcă din balamale şi încercând a-şi reface echilibrul?

Peste regăsirile nu o dată temătoare şi suspicioase, peste sărăcia şi nevoile unor pământuri binecuvântate, peste declaraţiile sforăitoare, peste demagogia cea mai ieftină ori neputinţa omenească, nu s-a ridicat până astăzi decât sfinţenia paşilor unor tineri. Iar înspre Răsărit totul părea întunecat, aflat în beznă şi umbre schimbătoare însoţind agonia unui imperiu şi ivirea chinuită a unui alt dat geopolitic.

Astăzi, în Basarabia nu mai dau tătarii. Moldova este omniprezentă şi pomenită în toate limbile Eurasiei. Se cere însă, acum, a trece la fapte şi, nu în ultimul rând, să fie găsită soluţia care ar linişti temerile, întemeiate sau nu, a milioane de basarabeni, fie ei români, ruşi, ucraineni sau găgăuzi. Continuă să citești

Mişcarea sindicală din Caransebeş, între anii 1944-1948

Vizualizari: 36

Fără unităţi economice de talia celor din Reşiţa, Anina sau Ferdinand (azi, Oţelu Roşu), acestea cu mii de muncitori organizaţi în sindicate, pe ramuri de activitate, Caransebeşul se prezenta în toamna anului 1944 cu fabrica de la Balta Sărată, unde funcţionase un sindicat al muncitorilor tâmplari în perioada interbelică, şi cu muncitorii ceferişti, mult mai numeroşi, dar care în perioada amintită nu s-au remarcat printr-o activitate sindicală de reţinut.

La sfârşitul lunii septembrie 1944 se simţea nevoia reluării activităţii sindicale, întreruptă în timpul dictaturii regale. Pavel Nemeth şi Ştefan Lang, în numele Partidului Comunist, au cerut informaţii despre reluarea activităţii Sindicatelor Unite în oraş. Ministerul Afacerilor Interne a făcut cunoscut încă din 20 septembrie că Guvernul condus de către generalul Constantin Sănătescu a acceptat constituirea de sindicate, fără a se permite însă organizarea de întruniri ale acestora. Despre această Dispoziţie a fost înştiinţată firma „Mundus” de la Balta Sărată. Continuă să citești