Get Adobe Flash player

Magazin

Satul meu

Vizualizari: 106

Aici, în satul meu, am fost mângâiată pentru prima oară de razele blânde ale soarelui, într-un sfârșit de vară.

Aici, într-o familie minunată, am învățat primele cuvinte, am făcut primii pași, aici am crescut frumos, dezmierdată de ai mei.

Încetul cu încetul, mi-am dat seama că satul în care trăiesc este la fel ca multe altele, dar pentru mine este cel mai frumos. Se pare că Dumnezeu i-a iubit pe străbunii noștri, pe cei care au pus temelia satului. Pot spune că este așezat într-un ținut de vis, cu un relief variat, predominante fiind dealurile. Continuă să citești

O evadare într-o lume a lucrurilor frumoase

Vizualizari: 139

Ce poate să fie mai frumos decât Cuvântul? Prin Cuvânt s-a făcut tot ceea ce simțim și zărim. Cuvântul stă la baza Universului. Artiștii ce lucrează cu darul cel mai de preț, Cuvântul, sunt niște făpturi extraordinare. Aleg cuvintele, le împletesc în enunțuri și oferă cititorului opere artistice de o inegalabilă valoare. Datorită talentului lor, muncii lor, reușesc să modeleze lumi, lumi extraordinar de frumoase, lumi în care înțelepciunea, binele și adevărul sunt ridicate la rang de cinste.

Am avut deosebita plăcere să cunosc, la începutul anului 2018, trei oameni minunați – pe Viorel Marineasa și Robert Șerban, din Timişoara, precum şi pe Radu Paraschivescu, veniți la Caransebeș pentru a sta de vorbă cu iubitorii Cuvântului, dar și pentru lansarea volumului „Prozator din silă“, autor Viorel Marineasa.

Preț de câteva ore, scriitorii au putut dialoga cu cititorii și le-au împărtășit din tainele Cuvintelor. Acești oameni mari, modelatori de Cuvinte, puternici, după cum se poate observa din pseudonimul „Fiara“ al scriitorului și jurnalistului Viorel Marineasa, sunt niște făpturi calde, gata oricând să dăruiască în jurul lor pace și liniște, după cum bine observă scriitorul Robert Șerban când îl caracterizează pe jurnalistul și scriitorul Viorel Marineasa: „I se spune Fiara. Fiara rea. Și asta tocmai pentru ca să te facă pe tine, cel care îl cunoști ca pe un om prietenos, generos, bun, altruist, să ridici mirat din sprâncene. Și, apoi, să zâmbești. Să te facă pe tine, cel care nu-l cunoști, să fii precaut, atent, curios, și să te întrebi cum o fi.“ („Prozator din silă/Viorel Marineasa în dialog cu Robert Șerban“, p. 5). Continuă să citești

Locuri fosilifere în Caraş-Severin

Vizualizari: 239

Locul fosilifer de la Delineşti reprezintă un monument al naturii aflat pe teritoriul administrativ al comunei Păltiniş. A fost declarat Arie protejată de interes naţional în anul 2000, întinzându-se pe o suprafaţă de 4 ha.

Este situat în zona colinară a dealurilor interioare, pe Valea Ogaşul Ursului (din Bazinul hidrografic Pogăniş). Prezintă importanţă paleontologică, în dealul de la Delineşti găsindu-se resturi fosilifere tortoniene de melci, foraminifere, briozoare, viermi, alge, corali şi peşti, depozitate în roca sedimentară (în pietrişuri, argile, gresii şi marne). Au fost identificate circa 72 de specii fosile. Continuă să citești

Printre pietre

Vizualizari: 312

Mă plimbam pe malul râului și încercam să surprind trăirile apei, vaietul ei atunci când se izbea de pietre. Cât de puternice sunt pietrele! Rocile acestea au reușit să guste eternitatea. Atât de tăcute și eterne își șlefuiesc făptura în ape, se odihnesc în lut sau se înalță precum păsările pe culme, aruncând zâmbete în văzduh, așteptând vântul să le mângâie fața.

O piatră s-a rătăcit pe pământul umed și eu am lovit-o cu piciorul. Era o frântură a unui bolovan, o bucată de rocă asimetrică. Am privit-o cu atenție, pe urmă am ridicat-o de pe locul rătăcirii sale, am adăpostit-o în palmă și am încercat să-i citesc misterele ființei. Câtă înțelepciune puteai observa pe chipul ei! Gustul eternității i-a adus atâtea informații… Lacrimile i s-au uscat, zâmbetul i s-a pierdut lovit de prea multe frunze moarte, glasul și l-a înecat din prea multă trudă ce a observat-o sub soare, iar ea a împietrit observând în tăcere muguri și durere. Continuă să citești

Adrian Crânganu, în spaţiul public

Vizualizari: 186

Marţi, 20 iunie, în Studioul 2 al Televiziunii Române din Bucureşti s-a desfăşurat Gala Premiilor Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, în cadrul evenimentului fiind premiate lucrările apărute ori difuzate în cursul anului 2016 şi prezentate în competiţie, prilej de cultivare şi confirmare a valorilor jurnalismului românesc. Printre laureaţii din acest an ai galei a fost şi Adrian Crânganu, redactorul-şef al săptămânalului Caraş-Severinul în 7 zile”, care s-a înscris în competiţie alături de profesionişti din mass-media, tinere condeie jurnalistice din ţară, ziarişti români din ţările limitrofe şi din diaspora românească, tema concursului fiind „Prezentul în spaţiul public”.

În cadrul evenimentului au fost premiate cele mai bune producții la secţiunile Presă scrisă, Presă online, Carte de specialitate, Radio şi Televiziune. Criteriile de evaluare au vizat originalitatea abordării subiectului, abilităţile jurnalistice ale autorului, creativitatea şi relevanţa în acord cu tema concursului.

Adrian Crânganu a obţinut Premiul pentru Portret în Presa Scrisă, el fiind pentru a doua oară laureat al Premiilor UZPR, după ce, în anul 2014, a primit o distincţie la Secţiunea Editorial.

Mă bucur să fiu azi aici, şi asta din mai multe motive. În primul rând, fiindcă vin dintr-un judeţ, Caraş-Severin, care înainte, vorbesc de perioada de până în 1989, avea o industrie extraordinară, făcea oţel pentru România şi dădea ţării motoare navale, diesel-electrice sau boghiuri, dar avea un singur ziar. Acum, abia dacă mai are o societate sau două mai sănătoase, dar are ziare, tipărite sau on-line, radio şi televiziune. Dacă în partea mea de ţară nu se mai face industrie, se face, în schimb, presă, şi cred că una de bună calitate, din moment ce este răsplătită cu un premiu, fiindcă premiul de astăzi nu e doar al meu, el e al tuturor ziariştilor cărăşeni. Un alt motiv pentru care mă bucur că sunt azi aici este acela că presa scrisă încă mai e luată în seamă, că nu a pierdut încă lupta cu presa on-line. Şi, chiar dacă ziarul la care lucrez apare şi pe internet, eu prefer varianta tipărită, fiindcă, aşa cum am mai spus în nenumărate rânduri, ea va fi păstrătoarea istoriei atunci când internetul nu va mai fi. Iar pentru aparţia ziarului le mulţumesc cititorilor mei, cei care, o dată pe săptămână, sunt atât de generoşi încât să scoată un leu din bunzunar ca să cumpere «7 Zile». Şi mă mai bucur că sunt azi aici, în România şi la Bucureşti, dovadă că totuşi nu trăiesc, aşa cum aveam impresia şi cum am scris în articolul pentru care am fost răsplătit cu acest premiu, într-o ţară numită Impostoria, cu capitala la Las Fierbinţi”, le-a spus Adrian Crânganu celor prezenţi la gală. Continuă să citești