Get Adobe Flash player

In memoriam

In Memoriam Nichifor Mihuța

Vizualizari: 220

În prima jumătate a lui februarie 2017, ar fi împlinit 90 de ani. Soarta i-a fost însă alta, pentru că ne-a părăsit în martie 1982, când abia împlinise 55 de ani. Dacă altele erau vremurile, s-ar fi vorbit mai mult despre el, şi la modul elogios, iar azi n-am fi în situaţia de a-l evoca aşa, ca pe o valoare aproape necunoscută la timpul său.

Profesorul Nichifor Mihuţa, căci despre el este vorba, s-a născut la doi paşi de Caransebeş, la Zerveşti, fiul unui ceferist mărunt, cu casă şi ceva pământ în acea localitate. A urmat şcoala primară în satul natal şi apoi Liceul „Traian Doda” din Caransebeş. În legătură cu această perioadă din viaţa lui, merită reţinut ce povestea o fostă învăţătoare; „Nichifor venea desculţ până la apa Sebeşului din hotarul Caransebeşului, se spăla pe picioare, îşi încălţa bocancii şi mergea la liceu. Asta, bineînţeles, când putea să umble desculţ ca să economisească câţiva lei. Au dus-o greu, nu erau bogaţi”. După terminarea liceului se înscrie la Universitatea din Cluj, la Facultatea de Litere şi Filosofie, iar Reforma învăţământului, din 1948, l-a determinat să opteze pentru Facultatea de Filologie. Dar, înainte cu un an de Reformă, a fost şi studentul lui Lucian Blaga şi reuşise să se facă remarcat de acesta. Ba, mai mult, a avut uşa deschisă la casa ilustrului profesor. În perioada studenţiei frecventează Cenaclul literar „Tribuna nouă” din Cluj, unde intrarea i-a fost apreciată ca a unui poet, întrucât, elev fiind la Caransebeş, publicase volumul de versuri Oglinzi paralele (1946), prefaţat de Petru Vintilă. După absolvire a fost o vreme profesor de Limba şi literatura română în câteva localităţi din Ardeal şi Banat, ultima catedră pe care a ocupat-o fiind cea de la liceul din Caransebeş, pe care îl urmase în tinereţe.

Deşi l-am cunoscut personal, am aflat o seamă de lucruri, pe care oricum nu le-aş fi găsit scrise, de la Adrian Stepan, unul dintre foarte apropiaţii săi. Redau după înregistrare: „Cu Nichifor m-am întâlnit prima dată la începutul lui ’58, când s-a înfiinţat la Casa de Cultură din Caransebeş Secţia externă a Şcolii Populare de Artă din Timişoara, care funcţiona numai în vacanţele şcolare. Asta pentru că elevii erau cadre didactice şi directori de cămine culturale, obiectul studiului fiind regia de teatru. Eu eram instructor artistic la Casa de cultură şi răspundeam între altele şi de Cenaclul literar «Mihail Halici», la care a aderat şi Nichifor, care era profesor la Sacu. Ne-am apropiat unul de altul schimbând cărţi şi mai ales impresii despre cele citite. Era un analist fin, pentru care stilul reprezenta mult, mai ales că se apleca atent asupra pasajelor referitoare la cunoaşterea transcendentală. Nici nu-i de mirare, frecventase ani de zile, la Cluj, cenaclul condus de marele Blaga. Din păcate, în 1982 a trebuit să-mi iau rămas bun de la el”. Continuă să citești

La ceas aniversar

Vizualizari: 207

Sâmbătă, 17 septembrie, în Garnizoana Lugoj s-au aniversat 100 de ani de la înfiinţarea Diviziei 18 Mecanizată „Decebal” din Banat, cu participarea unor cadre militare în rezervă şi retragere din Lugoj, Timişoara, Caransebeş, Reşiţa, Oţelu Roşu, Caracal şi Făget, fiind prezent şi veteranul de război Nicolae Streian, în vârstă de 93 de ani.

Activitatea a fost organizată de Asociaţia Militarilor în Rezervă şi Retragere Locotenent-Erou Petre Laţcu din Lugoj, din Garnizoana Caransebeș paticipând un număr semnificativ de ofițeri, maiștri militari și subofițeri, foste cadre ale Regimentului 18 Mecanizat „Ecaterina Teodoroiu”, unitate fostă subordonată acestei Mari unități.

Activitatea a debutat cu o scurtă reconstituire istorică a drumului de luptă al acestei Mari unităţi, desfăşurată de un grup de tinere echipate în uniforme militare simbolice, din Detaşamentul de Fete al Asociaţiei lugojene, reprezentative pentru Armatele română, ungară, germană şi sovietică, ca foşti aliaţi şi apoi inamici. Continuă să citești