Get Adobe Flash player

Folclor

Pe urmele „Doinei Banatului” şi ale slujitorilor ei: Prof. Ioan Mircea Petruţ, un pătimaş al dirijatului

Ioan Mircea Petruț s-a născut în 11 iulie 1955, la Bocşa. Cursurile primare le-a urmat în orașul natal, după care a învățat la Liceul de Muzică „Ion Vidu”, actualmente Colegiul Naţional de Artă „Ioan Vidu” din Timişoara, absolvind la clasa de fagot, în anul 1974. În perioada 1966-1974 a făcut parte din Taraful Palatului Pionierilor din Timişoara, avându-l ca mentor pe Gheorghe Galetin, datorită căruia mulţi tineri au urmat calea folclorului. Din 1974 până în 1979 a fost student al Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, unde a terminat, ca şi la liceu, fagotul, la clasa prof. univ. Gheorghe Cuciureanu. În facultate a avut parte de mari nume ca şi profesori de folclor: prof univ. dr. etnomuzicolog Emilia Comişel, prof. univ. Florin Georgescu, prof. univ. Dinu Vasile şi, nu în ultimul rând, ultimul profesor de folclor, prof. univ. dr. Gheorghe Oprea.

După absolvire, a activat ca şi metodist pe probleme de muzică în cadrul Casei de Cultură Caransebeş şi a devenit dirijor al Ansamblului „Iedera” din Oţelu Roşu, având o colaborare foarte frumoasă cu coregraful Nicolae Bunei, până în anul 1981, perioadă în care cu ansamblul a obţinut locul I pe ţară. De simpatizat cu „misiunea” dirijorului, a mai simpatizat încă din vremea studenţiei, dirijând orchestra de muzică populară a Clubului uzinei de la Bocşa.

Trecând la catedră din anul 1981, a „neglijat” dirijarea orchestrelor populare, trecând şi prin alte genuri; muzică uşoară și de estradă, şi fanfară, cu formația de la Clubul ICM Bocşa obţinând locul I pe ţară. Continuă să citești

Floriile, în aria mitică a popoarelor

Sărbătoarea Floriilor este legată de fenomenul cosmic al primăverii, de culturile arhaice care au înălţat altare, datini şi cântece frumoasei zeiţe romane Flora, care îmbrăca natura în mantia plină de culori sclipind în razele de aur ale soarelui. Zefirul a făcut-o să dea naştere primăverii cu toată tinereţea şi mireasma florilor. Serbările organizate în cinstea ei se numeau Floralii.

Adorată de strămoşii latini sub numele FLORA, odrăslită din tulpina marelui zeu al rodniciei Saturn, căsătorită cu Zefirul numit de latini FAVONIUS, ea personifica în aria mitului puterea efervescentă a primăverii, care deschide mugurii florilor, chemând la viaţă toată natura.

În acest cadru mitologic se sărbătoreau riturile ei, „FLORALIILE”, care aduceau bucuria şi optimismul reînvierii naturii. Flora devine oarecum o zeiţă universală, ecumenică, ariile cultului său extinzându-se şi la alte popoare, unde existau agricultori şi păstori legaţi prin muncă de glie. Continuă să citești

Cristi Ianoşiga, un tânăr virtuoz al acordeonului

Deşi este din Teregova, Cristi s-a născut la Caransebeş, în data de 21 decembrie 1974, fiind fiul lui Ioan şi al Paraschivei Ianoşiga. Pasiunea şi dragostea pentru cântecul popular românesc şi pentru acordeon şi le-a manifestat de la vârsta de 6-7 ani, atât cât le înţelegea, fiind foarte atent la tot ce se cânta în acea perioadă. Primul acordeon pe care a cântat era o marcă românească, ,,Timiş”, pe care nu l-a mai dat jos din braţe până nu a reuşit să înveţe prima melodie a lui nana Achim – Frunză verde zmeurică”. A studiat tainele acordeonului, de la cine credeţi? De la verişorul primar al lui Cristi, cântăreţul de muzică populară Ion Luca Jurjescu. Cristi nu s-a mulţumit numai cu atât. Ca să devină ce a devenit până la urmă, a studiat tainele acordeonului la Bocşa Română, cu Coreolan Dumitrescu.

Când s-a reînfiinţat orchestra Doina Banatului”, pe lângă Casa de Cultură din Caransebeş, a participat la concurs şi a fost angajat ca acordeonist, timp de 10 ani avându-i ca dirijori pe Laci Perescu şi pe prof. Iancu Laurenţiu. Colegi instrumentişti i-au fost fraţii Florea Sandu şi Simion, Doru Papavă şi Mircea Dobre, el fiind cel mai tânăr din orchestră. În mânuirea acordeonului i-a îndrăgit pe Marcel Tudor, Sandu Florea şi pe Mircea Dobre, care i-au fost şi un reper în drumul pe care l-a parcurs. Ce şi-a propus Cristi a şi realizat, virtuozitatea fiind una dintre însuşirile dobândite încă din fragedă copilărie, la toate spectacolele şi concursurile la care a participat, fie cu orchestra Doina Banatului”, sau singur, ca solist, obţinând numai locuri fruntaşe. La Doina Banatului”, din Caransebeş, avându-i ca dirijori pe cei doi specialişti în arta dirijorală şi colegii suflători care l-au ajutat foarte mult, nici nu se putea să nu devină un virtuoz alături de aceştia. Datorită îndrumării acordate şi exigenţei de care au dat dovadă cei doi dirijori, a ajuns, în scurt timp, printr-un studiu intens, să prindă stilul interpreţilor de seamă din acest Ansamblu, făcând primele înregistrări cu aceştia. Continuă să citești

Cântece bănăţene, pe meleaguri hunedorene

Indiferent în ce zonă a ţării te afli, atunci când interpretezi un cântec popular şi acela dacă se poate să fie autentic – de la mama lui –, te înţelege fiecare român. Duminică, 7 aprilie, am fost invitaţi de către domna Elis Urs, realizatoarea emisiunii „La izvor de cântec drag”, de la Hunedoara TV, singura televiziune cu profil local din judeţul Hunedoara, cu emisie de 24 ore din 24, Daniela Văcărescu, Maria Garaş şi subsemnatul, fiind primiţi aici ca adevăraţi goşti. Hunedoara TV este o staţie locală de tip generalist, cu emisiuni prin cablu, având redacţia şi studioul în Deva şi fiind formată din jurnalişti profesionişti. Continuă să citești

Lăutari de altădată

Moise Belmustaţă

Continuând ciclul de articole dedicate marilor lăutari bănăţeni de altădată, în acest număr al ziarului îl prezentăm pe Moise Belmustaţă. De-a lungul carierei, el a colaborat cu o serie de mari interpreţi, printre care Luţă Ioviţă şi Ion Luca Bănăţeanu, oferind, de asemenea, sprijin şi îndrumare în afirmare multor personalităţi ale muzicii bănăţene, aici putând fi amintiţi Efta Botoca, Nelu Stan, Aurelia Fătu-Răduţu sau Dumitru Constantin. (Ş. Isac)

 S-a născut la 23 septembrie 1914, în localitatea Beregsăul Mare, judeţul Timiş, din părinţii Simion şi Marta Belmustaţă. A avut o copilărie fericită şi senină, moştenind harul şi dragostea pentru muzica populară bănăţeană de la tatăl său, Simion, care cânta din laută şi avea chiar o colecţie de asemenea instrumente muzicale.

Şcoala primară a făcut-o la Beregsău. În timp ce era elev la şcoala din sat a învăţat să cânte la vioară. Primele melodii le-a prins de la lăutarii şi rapsozii satului şi din satele învecinate. După absolvirea celor şapte clase primare s-a înscris la Liceul „Loga” din Timişoara, unde în paralel a studiat muzica la Conservatorul comunal din oraş, la Clasa de vioară a profesorului Eugen Cuteanu (1900 – 1968) şi apoi la Clasa profesorului Mihai Munteanu.

După studiile liceale la „Loga”, unde în paralel a studiat vioara la Conservatorul comunal, asemenea marilor muziceni ai Banatului, în anul 1934 s-a înscris la Conservatorul din Bucureşti, unde a beneficiat de îndrumarea profesoarei Cecilia Niţulescu-Lupu. Din motive financiare, nu şi-a putut finaliza studiul la Conservator. S-a angajat ca funcţionar la C.F.R. Bucureşti, unde a pus bazele unei orchestre de muzică populară, al cărei dirijor a devenit. Între timp a cântat la mai multe restaurante din Capitală, şi anume „Amiciţia” şi „Rex”, cu Ion Luca Bănăţeanu, „Bucureştii Noi”, „Marna” şi „Păcii”. La restaurantul „Păcii” a cântat cu Ghiţă Bogdan – clarinet, Negulescu – acordeon, Vişan – ţambal şi Tică Bălăşoiu – tobe. Soliste vocale au fost Maria Lătăreţu şi Rodica Bujor. Continuă să citești