editorial


România cheală

Dacă ar fi să mă iau după Facebook, ceea ce mi se întâmplă, totuşi, foarte rar, pentru că eu prefer să-mi îmbogăţesc cunoştinţele din cu totul alte părţi, aşadar, dacă ar trebui să ţin cont de ce scrie şi se arată acolo, în maximum vreo două săptămâni România ar trebui […]


Statul de drepţi

În noaptea de revelion încă mai credeam că pot să-mi calculez pe degete cât mai am până să ies la pensie. O mână şi ceva de ani, mi-am zis eu atunci, şi n-am ştiut dacă să mă bucur sau să mă întristez. Dacă ar fi să răspund pe loc, fără […]


Patru ani de nimic

Dacă ar fi să mă iau după ce-mi spune inima, azi ar trebui să scriu despre cei 11 ani care au să se scurgă, în 6 noiembrie, de când apare ziarul pe care îl citiţi acum. Să povestesc, aşa cum am mai făcut-o, cred, în câteva rânduri, despre cât mi-a […]


Matematică sentimentală

Discutam odată, dar nici să mă tai în bucăţi nu mai ţin minte nici unde, nici când şi nici cu cine, cu toate că ar cam fi trebuit să-mi amintesc, aşadar vorbeam cu cineva despre ce e mai grav, adică dacă e mai rău să-ţi pierzi credinţa, sau, odată ce […]


Tatăl risipitor

Acum câţiva ani, nu ştiu cât să fie de-atunci, cinci, şase sau şapte, n-are importanţă, n-am găsit altceva mai bun de făcut decât să mă duc la revelion în centrul oraşului, după mult, mult timp în care, în noaptea când se schimbă anii, am preferat mai degrabă să mă întristez […]


Mici şi-ai nimănui

Nu mai ţin minte acum care lider sindical, oricum, unul gras ca o balenă, vorbea zilele trecute la televizor despre inechitatea – repet ce a spus el, fiindcă dacă ar fi fost după mine aş fi folosit cu totul alt cuvânt – din societatea românească, adică despre diferenţele monumentale dintre […]


Cascadorii plânsului

Sunt lucruri despre care nu-mi face absolut nicio plăcere să scriu, chiar dacă ştiu foarte bine că n-am cum să le evit. Pot însă să mă mint şi eu din când în când, şi exact asta fac acum. Încerc să tot împing timpul mai încolo, spre miezul nopţii, şi să […]


Un om de onoare

Cu cât anii trec, cu atât mai mult parcă îmi dau seama cât de puţine lucruri ştiu despre mine. Pe unele le-am uitat, dar de cea mai mare parte dintre ele cred că nici n-am avut habar vreodată. Probabil am considerat că nu e nevoie, şi am socotit că e […]


Profetul

Nu imediat după 1989, ci chiar atunci, în zilele acelea mohorâte şi întunecate şi în nopţile luminate de milioanele de licurici care-şi porneau zborul morţii din ţevile mitralierelor, în acel decembrie pe care am datoria să nu-l uit nici măcar în somn şi în care, puţin mai târziu, fiecare se […]


Barcelona

De când mă ştiu, eu am ţinut cu Barcelona şi cu Steaua. Nu sunt sigur că în ordinea asta, aşa cum, în 1986, la Sevilla, nu m-am hotărât pe care s-o iubesc mai mult şi pe care mai puţin, de parcă în Finala Cupei Campionilor Europeni ar fi jucat inima […]