Get Adobe Flash player

Documentar

Timotei Popovici, compozitorul ca o statuie vie

Vizualizari: 0

Timotei Popovici stăruie încă viu în sufletul nostru, poate mai viu decât alţi intelectuali ai vremii. Şi acum, încă ne hrănim cu minunatele sale compoziţii muzicale. Pentru aceste lucruri, ne-a rămas însemnat în suflet ca o adevărată personalitate morală.

Deşi a fost suferind aproape toată viaţa, el îi domina fizic pe cei din jur. Înalt de statură, păşea rar şi solemn. Conform relatărilor foştilor săi studenţi, gesticula cu sobrietate, atât la catedră, cât şi în conversaţii sau când dirija. Era de o blândeţe rară, părând uneori o statuie vie.

Cuvântul său transmitea o forţă psihică pătrunzătoare. Vocea sa bas-baritonală dădea vorbirii o notă de distincţie şi de solemnitate permanentă. Articula cuvintele rar, aproape silabic.

Forţa sa psihică, adică intensitatea şi debitul energiei sale, a dominat toate laturile personalităţii sale, inclusiv cea pedagogică şi artistică. Aceste însuşiri aveau să determine mai cu seamă dimensiunea moral-creştină a lui Timotei Popovici. Continuă să citești

Aspecte ale vieţii social-politice din Caransebeş, în perioada ianuarie 1941 – mai 1944

Vizualizari: 156

Evenimentele politice din România, dintre 14 septembrie 1940-21 ianuarie 1941, au confirmat faptul că se încercase prin toate mijloacele posibile instaurarea unui regim politic de tip fascist.

Intervenţia în forţă a Armatei Române, între 21-23 ianuarie 1941, când legionarii au ocupat sedii ale unor instituţii centrale, judeţene şi locale, a dat o lovitură puternică Mişcării legionare, mai ales că Ion Antonescu, în calitatea sa de conducător al Statului, avea şi sprijinul Germaniei, garantat de însuşi Adolf Hitler, urmare întâlnirii dintre aceştia, din 14 ianuarie 1941.

Imediat după înfrângerea Rebeliunii legionare, soldate cu morţi şi răniţi în rândurile Armatei, atât în Bucureşti cât şi în ţară, generalul Ion Antonescu s-a adresat Ţării printr-un apel prin care a îndemnat la ordine, linişte şi la depunerea armelor din partea tuturor posesorilor. Continuă să citești

Preotul Iosif Drăgoi, poet şi militant al Marii Uniri

Vizualizari: 246

            Iosif Drăgoi s-a născut la 30 ianuarie 1888, în comuna Poiana Mărului, în apropiere de Făgăraş, crescând în tradiţia de luptă a ardelenilor pentru idealurile naţionale.

După absolvirea liceului la Braşov, unde a fost coleg cu Episcopul Veniamin Nistor, s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a terminat-o în 1910, cu calculul „Foarte bine”, obţinând „Absolutoriul” nr. 7011/1910, semnat de Mitropolitul Ioan Meţianu.

La sugestia noului Episcop al Caransebeşului, dr. Elie Miron Cristea, Iosif Drăgoi a solicitat postul de preot la Parohia Globurău, din fostul Protopopiat al Mehadiei, o localitate modestă, cu aproximativ 500-600 de locuitori. A stat aici timp de 16 ani, muncind alături de săteni, cum însuşi mărturiseşte într-una din poeziile sale dedicate lor: „În tine, scump sătuc, frumoasă-i viaţa/ Voioşii tăi localnici, în toată dimineaţa,/ Porneau la câmp afară, muncind pământul greu,/ Pe brazdă şi-n postaţă,/ Munceam cu drag şi eu”.

În cuvântările lui picura balsam de speranţe pentru apropiata zi a marilor împliniri naţionale.

În august 1916, când România intra în război împotriva Puterilor Centrale, iar autorităţile austro-ungare dispuneau evacuarea satelor de la graniţa cu România, preotul Iosif Drăgoi a fost arestat, împreună cu alţi preoţi şi intelectuali români, negustori, ţărani etc. După 20 de luni, Iosif Drăgoi s-a întors între parohienii lui, la Globurău.

În ziua de 21 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român al Districtului Mehadia, compus din 16 comune, în care a fost ales şi Iosif Drăgoi. După constituire, Consiliul Naţional, însoţit de o mare mulţime, a pornit în convoi spre casa Generalului Nicolae Cena. Iosif Drăgoi se afla în fruntea mulţimii, purtând Drapelul tricolor, în ritmul imnului „Deşteaptă-te române”. Continuă să citești

Petru Bizerea, cu „Opinca”, de la Soceni, la Coştei

Vizualizari: 285

Soceni este un sat mic, aparținător comunei Ezeriș, cunoscut pentru livezile de pomi fructiferi şi peisajul colinar liniştit. Numele localității derivă de la planta soc, care se găsește din abundență în aceste locuri. Atestarea documentară a localității Soceni este în anul 1452, sub denumirea de Socel, fiind proprietatea lui Ion Bizerea. În 1492 apare, din nou, menţionată, aparţinând de Districtul Caransebeş. Atestarea documentară „face o pauză” până în 1717, când reapare în conscripţia Cabinetului secret de la Viena, cu 56 de case, aparţinând de Districtul Vârşeţ. Era una dintre comunele mari de la început de secol XVIII: Reşiţa – 62 de case, Ezeriş – 52, Vasiova – 36, Oraviţa – 24, Cîlnic – 82! Astăzi, Soceniul se întinde pe 2.655 de hectare.

Aici, la Soceni, s-a născut Petru Bizerea, la 23 august 1881, şi s-a stins din viaţă la Timişoara, la 11 septembrie 1953. Urmează Şcoala primară confesională la Soceni (1888-1892) şi încă un an clasa a IV-a, în limba maghiară, la Tormac (1892-1893). Gimnaziul îl face la Reşiţa, apoi Institutul Pedagogic la Caransebeş. Este bursier al Eparhiei Caransebeşului la Şcoala Superioară de Pedagogie din Budapesta, unde obţine titlul de profesor. Urmează încă un an cursurile Şcolii Superioare de Pedagogie din Eisenach, în Germania. Profesor la Şcoala de Aplicaţie din Caransebeş, până în 1906, apoi lector şi corector la Tipografia lui Sever Jianu din Oraviţa (1906-1907), iar din 1908 şi până în 1918, învăţător la Coştei, în Banatul Sârbesc. Continuă să citești

Poiana Mărului, mai tare ca Niagara!

Vizualizari: 396

Cel mai pur aer de pe planetă se respiră în România, informează „The One”, chiar mai pur decât în Elveţia. E drept că nu în toată ţara, ci doar în anumite zone, locuri unde se… Continuă să citești

1 Mai, sărbătorit la Rusca Montană în 1925

Vizualizari: 414

rusca montana            În anul 1889/ iulie, în Congresul de constituire a Internaţionalei a II-a, s-a hotărât ca ziua de 1 Mai 1890 să fie zi de solidaritate a muncitorilor, pentru obţinerea zilei de muncă de 8 ore.

S-a ales această zi pentru că, la 1 Mai 1886, muncitorimea americană, şi mai cu seamă cea din Chicago, cu grele jertfe, obligase un mare număr de patroni să acorde muncitorilor un regim de lucru de 8 ore. Era un prim pas spre înnobilarea muncii.

În 1925, la Rusca Montană, muncitori de la fabricile existente, adică cea de lanţuri, de cuie şi unelte agricole, a patronului Duşan Miloşevici, precum şi muncitorii de la Ruschiţa au scos drapelul tricolor şi l-au aşezat în fruntea coloanei, unde se aflau muncitori şi membrii Comitetului executiv al Clubului muncitorilor.

Demonstranţii au străbătut drumul între Casa Naţională şi Primărie. Demonstraţia a decurs entuziastă şi paşnică. Continuă să citești

„Eros și sexualitatea din Dacia Romană”, la Muzeul caransebeşean

Vizualizari: 1577

Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș a organizat luni, 18 aprilie, o nouă acţiune menită să promoveze patrimoniul cultural naţional. Este vorba despre vernisajul unei expoziții itinerante deosebit de importante, privitoare la cultura şi moştenirea daco-romană, cu titlul ,,Eros și sexualitatea în Dacia Romană”.

Evenimentul s-a derulat în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Orășenesc Turda, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul Olteniei din Craiova, Muzeul Regiunii Porților de Fier Drobeta Turnu Severin, Muzeul Banatului Timișoara și Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, cu sprijinul Consiliului Județean Caraș-Severin.

Expoziția cuprinde un număr de 84 de piese, precum statuete, pandantive, amulete şi vase ceramice, descoperite pe teritoriul României de-a lungul timpului, acestea constituind o reflectare artistică a sexualității și nudității în Epoca Romană. Din colecția Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din urbea de pe Timiş şi Sebeş sunt expuse trei piese, respectiv o statuetă de bronz și două fragmente ,,terra sigillata”.

Vernisajul s-a bucurat de participarea unui număr reprezentativ de tineri, cadre didactice, dar la manifestare a fost present şi venerabilul istoric caransebeşean Liviu Groza. Continuă să citești