Get Adobe Flash player

cultura

La Caransebeş, iubirea se repetă

Vizualizari: 117

În organizarea Inspectoratului Şcolar Judeţean, a Colegiilor Naţionale „C. D. Loga” şi „Traian Doda”, a Bibliotecii Municipale „Mihail Halici” şi a Casei de Cultură „George Suru” joi, 17 ianuarie, de la ora 12, în Sala de festivităţi a Casei de Cultură „George Suru”, va avea loc manifestarea cultural-artistică „Repetabila Iubire”, aflată la cea de a XVIII-a ediţie.

În cadrul acţiunii vor fi prezentate momente muzicale, poetice şi teatrale susținute de elevii celor două instituţii de învăţământ.

Activitatea se desfăşoară în cadrul proiectului „Repetabila iubire – Aniversarea zilei culturii naţionale” și se află în calendarul activităţilor educative judeţene 2018-2019. Scopul acţiunii este ca atât elevii, cât şi profesorii implicaţi să realizeze schimburi de bune practici, să socializeze şi să îşi dezvolte spiritul critic şi latura creativă, promovându-se elementele de cultură națională și locală. Continuă să citești

Eminescu, evocat de poeţi

Vizualizari: 183

Este în afară de orice îndoială că niciun alt poet din literatura noastră nu a inspirat atâtea stihuri de preţuire şi recunoştinţă, şi totuşi nu sunt puţine odele închinate marelui poet.

Din prima generaţie posteminesciană se reţine îndeosebi „Odă lui Eminescu” de Alexandru Vlahuţă, mărturisire vibrantă şi patetică a legăturii dintre o existenţă dramatică şi nestematele creaţiei poetice: „Tot mai citesc măiastra-ţi carte/ Deşi ţi-o ştiu pe dinafară/ Parcă urmând şirul de slove/ Ce-a tale gânduri semănară/ Mă duc tot mai afund cu mintea/ În lumile de frumuseţi/ Ce-au izvorât eterni luceferi/ Din noaptea tristei tale vieţi”.

Poeţii începutului de secol XX conturează imaginea unui geniu a cărui operă are profunde rezonanţe naţionale, plasându-ne sub „Creanga de aur” a istoriei. Ideea este exprimată de Victor Eftimiu în poemul „Rapsodii”: „Dormi… universul tău de gânduri/ Nu e scris să-l nimicească învelişul cel de scânduri/ El împarte strălucirea-i din hotar până-n hotar/ Pentru-acela care fuse şi împărat şi proletar”.

Din lirica generaţiei interbelice impune poemul „EMINESCU”, de Aron Cotruş, din care metafora Dante valah are profunde sugestii de relaţie om-operă. Continuă să citești

Liviu Groza, colonelul care trăieşte şi după moartea sa

Vizualizari: 392

Sala de festivităţi a Cercului Militar din Caransebeş a găzduit vineri, 23 noiembrie, prima ediţie a Simpozionului Judeţean „Oameni care au fost…”, în memoria istoricului Liviu Groza, manifestare desfăşurată în cadrul proiectului educativ „Gustul pentru lectură”. Cu acest prilej, a fost lansată cartea „Caransebeşul şi Marea Unire”, autori Liviu Groza şi Maria Gherguţa, cea care a iniţiat şi organizat acest simpozion, moment urmat de o sesiune de comunicări şi medalioane memorialistice cu participare interjudeţeană, la acţiune luând parte militari, istorici, oameni de cultură, cadre didactice şi elevi, precum şi foşti prieteni şi colaboratori ai col. (r) Liviu Groza. Continuă să citești

Viaţa ca un cântec: Maria Milu Sorescu, creatoarea de imagini din note muzicale

Vizualizari: 442

Ne trecem odată cu timpul pe care îl trăim, luând la braţ destinul pe care ni-l dorim a fi aliatul nostru, dar, purtaţi pe valul vieţii, navigăm spre ţinte uneori neştiute, iar ancora sorţii ne opreşte în locuri nebănuite, unde rădăcina înstrăinării se înfige adânc în lutul proaspăt călcat de talpa picioarelor noastre, adăstând la obloanele noului sălaş, care ne va deveni casă. Acasă pentru Maria înseamnă, acum, marea metropolă a Banatului, Timişoara, care a adoptat-o ca pe o fiică preţuită şi iubită, dar ACASĂ e căsuţa de la poalele dealului din Cornereva, lumea de vis a Mariei, satul cu oameni neasemuiţi, străjuit de dealurile şi stâncile vecinice, cu amurgurile unice pe care le trăia aievea în anii copilăriei şi ai adolescenţei, alături de cei dragi, de care îi este atât de dor, mai ales de scumpii ei părinţi Nicolae şi Maria, şi de cei pe care îi poartă în suflet ca pe o icoană – bunicii Nicolae şi Stana, pe care i-a divinizat, ei fiind cei care i-au dăruit atâta dragoste şi ocrotire, şi deveniţi, acum, lacrimile ei de cântec…

Cornereva, satul cu dor al Mariei, stă sub semnul ceresc al altei Mării a Banatului, celebra Mariana Drăghicescu, născută la Bogâltin, satul de peste deal de cel al Mariei, amândouă Măriile luându-şi anafura cântecului sub streaşina verde a codrului, unde mugetul cerbilor a devenit laitmotiv al doinelor, brâurilor, jocului de doi, ori ardelenelor pe care le-au auzit la şezători, nunţi, botezuri, nedei ori la hora duminicală a satului. Satul i-a fost Mariei leagăn şi dascăl. De la sătenii ei, Maria a învăţat să joace, să cânte, să iubească. De la părinţi a învăţat abecedarul vieţii, să-i respecte pe cei din jur, să pătrundă tainele credinţei creştine, să trăiască în iubire şi pioşenie, să fie OM. Aceleaşi învăţăminte le-a transmis copilului ei drag, Matei, pentru care ea trăieşte fiecare clipă. Continuă să citești

Viaţa ca un cântec: Mihaela Petrovici, un cântec ca un curcubeu

Vizualizari: 1272

Ne hărăzeşte Dumnezeu pe fiecare dintre noi cu câte ceva din darurile Lui divine, pe care le dăruim, la rândul nostru, celor din jur, bucurându-le sufletele cu stropul de bunătate pe care îl lăsăm să curgă din pocalul sufletului nostru. Harul cântecului, frumuseţea chipului şi nobleţea sufletului sunt atributele unei bănăţence născute în sătucul Drinova timişeană, aşezat pe malul pârâului Valea Sărazului, iar malurile acestuia au devenit locul de joacă al copilăriei Mihaelei. Privindu-i curgerea lină, valurile lui deveneau ca o visare în ochii ei de copil, iar verdele arinilor şi al sălciilor i-au dat infinitul din irişii ochilor ei „nepermis” de frumoşi.

Copilăria Mihaelei a trecut ca un vis, un vis frumos, irepetabil, străjuit de iubiţii ei părinţi Paraschiva şi Mihai, pe care Mihaela îi divinizează în aceeaşi măsură în care o divinizează şi ei pe ea, sentiment pe care părinţii i l-au transmis Mihaelei atunci când ea a devenit mamă, Luca Mihai fiind centrul universului ei, lumina şi raţiunea ei de a trăi. Nopţile nedormite lângă leagănul lui Luca au trezit în sufletul ei de mamă sentimente nebănuite, inspiraţia unor stihuri pe care le-a pus pe note, devenind astfel artă, cântec, bucuria de a trăi.

Visa, copil fiind, să devină dăscăliţă, nebănuind atunci că ea, fătuca cu ochi de culoarea viorelelor, va deveni o voce mare a neamului ei, că va face din numele ei un renume. Apariţia pe scenă a Mihaelei nu este altceva decât o buimăceală pentru auditoriu, acesta neştiind ce să admire întâiaş-dată – frumuseţea chipului, straiele pe care le îmbracă, delicateţea ţinutei, ori impetuozitatea glasului frumos timbrat, catifelat ca o mantie a unei domniţe valahe… Continuă să citești

Luciditatea şi consecinţele picturii Irinei Chesaru

Vizualizari: 966

Vineri, 26 octombrie, la Galeria de Artă „Corneliu Baba” a Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş a avut loc vernisajul primei expoziţii personale a Irinei Chesaru. Sub genericul „Luciditate şi consecinţe”, tânăra artistă a adunat pe simezele galeriei 19 tablouri, pictate din 2003 până în prezent. Autoarea lor este din Caransebeş, a terminat Facultatea de Arte Plastice din Timişoara şi l-a avut ca profesor-coordonator pe Viorel Cosor, cel care i-a deschis calea spre o nouă viziune artistică. Continuă să citești

Traducere