Get Adobe Flash player

Arheologie

Maria s-a trezit la Muzeul din Caransebeş

Vizualizari: 275

Evenimentele culturale destinate promovării literaturii româneşti de calitate au continuat în capitala Ţării Gugulanilor. Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş a organizat vineri, 20 ianuarie, cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin și al Colegiului Național „Traian Doda”, o manifestare literară menită să marcheze Ziua Naţională a Culturii Române. Evenimentul, ajuns anul acesta la cea de a VI-a ediţie, s-a derulat în Aula Musei Caransebesiensis.

„Manifestarea de astăzi a devenit una tradiţională pentru Muzeul din Caransbeş şi a fost organizată cu sprijinul colaboratorilor pentru promovarea culturii şi literaturii în rândul elevilor, în ideea evidenţierii valorilor culturale româneşti şi apropierii faţă de acestea”, a spus managerul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Adrian Ardeţ. Continuă să citești

Gugulania pitorească: Locul fosilifer de la Petroşniţa

Vizualizari: 215

Locul fosilifer de la Petroşniţa reprezintă un monument al naturii aflat pe teritoriul administrativ al comunei Bucoşniţa, în apropiere de satul Petroşniţa. A fost declarat arie protejată de interes naţional în anul 2000, obiectivul întinzându-se pe o suprafaţă de 2 ha.

Este o zonă importantă din punct de vedere paleontologic. În rocile sedimentare de aici (nisipuri, argile, gresii şi marne) se găsesc depozite cu faună fosiliferă tortoniană, constituite din resturi fosile de moluşte, lamelibranhiate, viermi, anthozoare, briozoare şi brahiopode. Continuă să citești

Bătrânul Tibiscum, săpat de tinerii studenți

Vizualizari: 561

         În această perioadă, în Rezervația Arheologică de la Tibiscum – Jupa se desfăşoară o campanie de săpături la care participă studenţi din Timişoara, ca urmare a colaborării dintre Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, şi Universitatea de Vest, din municipiul de pe malurile Begăi.

„Studenţii au fost în practică două săptămâni, acum au o scurtă vacanţă, iar cei care vor să continue şi care sunt pasionaţi de arheologie rămân, pentru că cercetările continuă pe toată perioada lunii august. Vom cerceta şi de o parte şi de alta a râului Timiş, deoarece Tibiscumul se întinde pe o suprafaţă de 30 de hectare, atât în zona municipiului Caransebeş, cât şi în zona comunei Obreja. Pe lângă cercetări, anul acesta ne-am propus şi conservarea unor clădiri aflate în Rezervaţia Arheologică de la Tibiscum, pentru ca începând de anul viitor să demarăm un proiect de restaurare a întregului drum nord-sud, să placăm cu gresie şi să restaurăm una dintre clădiri, mai precis Clădirea 3, pentru a o putea pune în valoare, urmând ca într-o perioadă de doi sau trei ani să restaurăm şi o parte din Comandamentul Castrului de la Tibiscum, aşa încât să-l putem deschide pentru vizitatori”, ne-a spus Adrian Ardeţ, directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş. Continuă să citești

Spada medievală de la Bucova

Vizualizari: 609

spadaMuzeul de Istorie al Județului Caraș-Severin din Reșița a achiziționat prin anii ‘80 o spadă medievală fragmentară, descoperită întâmplător la Bucova, în locul numit Șanțuri, din apropierea Porților de Fier ale Transilvaniei. Cercetări arheologice au evidențiat existența unor fortificații dacice, probabil anticul Tapae, și a unor fortificații din sec. XV-XVI.

Analiza tipologică a Spadei de la Bucova este îngreunată de lipsa gărzii, element care prin forma și dimensiunile sale ar fi putut dezvălui amănunte importante legate de mânuirea armei și implicit de datarea acesteia. Nici lama acestei spade nu s-a păstrat întreagă, din vârf lipsind o porțiune. Astfel, în prezent, întreaga piesă măsoară în lungime 708 mm.

Lama propriu-zisă păstrată, cu lungimea de 546 mm, este dreaptă, iar lățimea ei scade destul de puțin, de la 48 mm la umerii de prindere a gărzii, la 45 mm la mijloc, și 38 mm în extremitatea dinspre vârf. Și grosimea lamei scade uniform, măsurând în aceleași puncte 4,5; 3 și respectiv 2 mm. Pe cele două fețe ale lamei, pot fi observate șențuirile mediane. Acestea sunt puțin adâncite, maximum 1 mm, dar foarte late: 20 mm la gardă, îngustându-se proporțional cu lama, până la 12 mm spre vârf.

Tija mânerului, forjată din aceeași bară de metal cu lama, are lungimea cuprinsă între umerii lamei și buton de 110 mm, fiind mai lată spre lamă – 28 mm, și mai îngustă la intrarea în buton, unde măsoară 16 mm. În aceleași puncte de măsurare, grosimea tijei mânerului este de 4, respectiv 3 mm.

Butonul mânerului este discoidal, oferind aspectul unui cilindru plat, din ale cărui suprafețe circulare evoluează două trunchiuri de con puțin proeminente. Diametrul total al discului este de 52 mm, iar diametrele celor două suprafețe aproximativ circulare rezultate pe fețele butonului reprezintă cca. 35 mm. Grosimea maximă a butonului, măsurată între cele două fețe, este de 33 mm, iar grosimea părții centrale măsoară 14 mm. Butonul nu este străpuns de tija mânerului, iar urme de nituire nu sunt vizibile, ceea ce îndreptățește afirmația că fixarea s-a făcut prin baterea pe tija rece, a butonului cald. Continuă să citești

Romanii exploatau marmură la Bucova

Vizualizari: 688

În Dacia, exploatarea marmurei a început din vremea cuceririi romane, când s-au înființat carierele de la Bucova și Grădiștea. Cariera de la Bucova se află în punctul „La Perete”, situate lângă Dealul Prigor. Aceasta a fost cea mai utilizată marmură pentru realizarea monumentelor descoperite pe teritoriul celor două Dacii. (Lector univ. dr. Mariana Balaci Crînguş, Universitatea de Vest din Timişoara, „Despre o posibilă cale de import de marmură în provincia Dacia”, BHAUT, vol. XIII, 2011, p. 36).

Marmura de aici a fost folosită și la construirea monumentelor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Astfel, Capitoliul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa avea 11 trepte de marmură de Bucova (aceasta, însă, era mai poroasă şi mai puţin rezistentă la ploaie), iar interiorul palatului era placat cu lespezi de marmură de Bucova.

Viaţa grea de după Primul Război Mondial, sărăcia lucie, sistarea activităţii de exploatare la carierele de piatră şi marmură din Moneasa, au aruncat mare parte dintre familiile moneșenilor la limita supravieţuirii. Pentru a se putea întreţine, numeroase familii au plecat să lucreze la cariera de marmură de la Bucova. (Horia Medeleanu, „Artişti plastici arădeni”, Muzeul Județean Arad, Arad 1973, p. 26). Continuă să citești

Muzeul caransebeșean, în miezul descoperirilor de la Băile Herculane

Vizualizari: 629

Cu ocazia unor lucrări efectuate, la sfârșitul lunii trecute, la rețelele de apă și canalizare din zona Centrului vechi al orașului-stațiune Băile Herculane, muncitorii au dat din întâmplare peste încăperile unui fost complex termal, cu o vechime apreciată de arheologi la 2000 de ani. Imediat, administrația locală a luat legătura cu cercetătorii de la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș, care și-au început activitatea în zona descoperirilor deosebit de importante de la Băile Herculane.

În acest sens, recent, am stat de vorbă cu Adrian Ardeț, directorul instituției caransebeșene, pentru a obține mai multe date legate de acest eveniment. „În această perioadă, noi am reuşit să scoatem la lumină urmele unui edificiu termal deosebit de important, cu un bazin central având o lăţime de 13,5 metri, adică 15 picioare, acesta apropiindu-se de marile edificii termale cunoscute în lumea romană. La Băile Herculane este pentru prima dată când în provincia romană Dacia avem un edificiu de asemenea amploare. Acolo există bazinul de apă fierbinte – caldarium, am reuşit să descoperim şi bazinul de apă caldă, iar într-o zonă apropiată probabil că se află şi frigidarium, bazinul de apă rece, în jurul cărora s-a dezvoltat acest complex termal. Cercetările noastre s-au orientat atât spre Parcul Central, cât şi spre zonele limitrofe. Urmează ca pe parcursul acestei luni să definitivăm întreaga cercetare şi toate aceste monumente deosebit de importante în ceea ce priveşte istoria noastră să fie conservate, pentru că Primăria Băile Herculane intenţionează să reabiliteze aceste bazine şi să le pună în valoare, chiar dacă ele se află pe strada principală, cea care traversează staţiunea. Este pentru prima dată când, după mai bine de 250 de ani, reuşim să descoperim şi să scoatem în faţa publicului şi a lumii ştiinţifice urmele a ceea ce, acum 2000 de ani, a fost staţiunea Băile Herculane. Aceste descoperiri vin să întregească imaginea acestei zone deosebit de pitoreşti în ceea ce priveşte turismul balnear din România de astăzi”, a spus Adrian Ardeţ. Continuă să citești

Împăratul Traian, şi-o iarnă petrecută la Zăvoi

Vizualizari: 806

Cine străbate centrul de comună Zăvoi poate vedea, pe partea stângă în direcţia de mers spre Haţeg, un indicator pe care scrie „Villa Romana”. Iar cel care este curios să afle ce se ascunde la doar câteva zeci de metri distanţă de Drumul Naţional 68 va descoperi un sit arheologic care conţine ruinele unei construcţii de o importanţă istorică excepţională. În luna mai a anului 2009, aici au fost efectuate săpături care au scos la iveală vestigiile unui palat roman, cu structuri foarte bine conservate, care va aduce informaţii preţioase şi necunoscute până acum de istorici, referitoare la Cultura Daco-Romană.

Construcţia respectivă se află pe amplasamentul actualului cimitir comunal şi a fost descoperită la momentul efectuării unei gropi mortuare. O echipă condusă de arheologul Adrian Ardeţ, actualul director al Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, s-a deplasat la faţa locului. Realizând vechimea de două milenii a construcţiei şi, totodată, importanţa ei, Adrian Ardeţ a luat legătura cu directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Caraş-Severin, instituţie care a sprijinit financiar continuarea săpăturilor şi a cercetărilor de aici. Continuă să citești

Lespezi şi cruci de piatră, adunate într-o carte

Vizualizari: 791


Reputatul cadru didactic universitar şi scriitor Petru Bona, născut în anul 1940 în urbea de pe Timiş şi Sebeş, îşi continuă munca de cercetare a monumentelor religioase din Banatul Montan.

Ultima lucrare ştiinţifică tipărită de acesta poartă titlul… Continuă să citești