Get Adobe Flash player

Aspecte ale vieţii militare la Caransebeş, între 1941-1948 (II)

Vizualizari: 93

În istoria participării Armatei Române la războiul antihitlerist, Regimentul 96 Infanterie Caransebeş ocupă un loc distinct, fiind prima unitate militară care a trecut râul Tisa. Pentru faptele sale de arme, a fost citat pe Naţiune, în frunte cu comandantul său, lt.-col. Cosma.

Evenimentele la care a participat regimentul caransebeşean au fost relatate în Ordinul de Zi Nr. 16 din 20 noiembrie 1944 al generalului Constantin Sănătescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, din care cităm: „Divizia 19 Infanterie, comandată de generalul Lăcătuşu Mihail, este prima mare unitate română care a trecut Tisa în acest război. După marşuri lungi executate fără întrerupere, a ajuns la 16 octombrie pe Tisa. Primul regiment sosit în zonă, Reg. 96 Infanterie, este trecut imediat la vest de fluviu, în capul de pod menţinut cu greu de o mare unitate sovietică care se afla sub puternică presiune a inamicului. Datorită intervenţiei oportune a acestei divizii şi eroismului neasemuit, situaţia în capul de pod a fost consolidată definitiv. Ulterior, trecând toată divizia, s-a reuşit, prin lupte grele, să se lărgească şi adâncească capul de pod”.

Regimentul 96 Infanterie a participat şi la luptele pentru eliberarea Budapestei. Încununat de glorie în luptele de la Tisa, colonelul Gheorghiu, comandantul regimentului, a murit eroic în luptele care se duceau pe străzile capitalei ungare, în luna ianuarie 1945.

Gazeta Foaia diecezană a publicat ştirea că Drapelul de luptă al acestui regiment a fost decorat de către regele Mihai I cu Ordinul militar „Mihai Viteazul” cu Spade, Clasa a III-a, „pentru bravura, curajul şi spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă ofiţerii, subofiţerii şi trupa acestui regiment în luptele contra germano-maghiarilor, pe teritoriul Ungariei şi la Budapesta, necunoscând nicio rezistenţă care să le poată opri înaintarea”.

După eliberarea Budapestei, Armata Română a luptat cu multe sacrificii la vest de Munţii Matra, în înaintarea victorioasă pentru înfrângerea trupelor germane.

Înfrângerea Germaniei hitleriste, şi cu tributul important de sânge al poporului român, obliga autorităţile ca, la întoarcerea în ţară a trupelor, acestea să pregătească o primire pe măsura curajului, eroismului şi jertfei lor.

În conformitate cu Ordinul 30325 din 10 iulie 1945 al Ministrului de Război, la nivelul oraşului Caransebeş s-a constituit un comitet pentru întâmpinarea armatei. În componenţa sa se aflau episcopul Veniamin Nistor, preşedinte de onoare, maior Mihail Ionescu – preşedinte activ, preotul căpitan Ştefan Bololoi, secretar. Din comitet mai făceau parte reprezentanţi ai unităţilor militare din oraş, ai cultelor, Primăriei, instituţiilor de învăţământ şi celor judecătoreşti, şi ai partidelor politice. Acestea din urmă erau reprezentate astfel: Moritz Friedman (PSD), inginer Pavel Goanţă (PNL-Tătărăscu), Pavel Nemeth (PCR), Bujor Popovici (Frontul Plugarilor) şi avocatul Mihail Feneşan (Uniunea Patrioţilor). Întâmpinarea urma să se desfăşoare în faţa Parcului „General Ion Dragalina”, unde trona statuia Eroului de la Cerna şi Jiu.

Abia în 8 august au trecut prin oraş trupe ale Armatei Române care se întorceau de pe front şi care au fost întâmpinate cu multă căldură din partea populaţiei locale.

Din păcate, la începutul anului 1946, Regimentul 96 Infanterie din Caransebeş, cu o istorie eroică de invidiat, a fost desfiinţat. Despre acest dureros eveniment, colonelul Corneliu Fortunescu, fost comandant al acestei unităţi de elită, scria următoarele, într-un articol dedicat episcopului Veniamin Nistor: „Regimentul 96 Infanterie, gloria Banatului, renume câştigat prin jertfe glorioase în eroicele sale lupte şi care a înscris pagini de glorie în istoria neamului, nu mai este”.

În perioada în care trupele Regimentului 96 Infanterie se aflau pe front, în oraş s-a aflat în permanenţă partea sedentară a acestuia. Şi, tot între anii 1944-1945, aici au fost dislocate vremelnic Batalionul 7 Administrativ, Baza Regimentului 5 Antiaeriană, Spitalele Militare Z.I. Nr. 181, 284 şi 459, precum şi Compania de pompieri militari. Comandantul Garnizoanei, lt.-col. Ştefan Ionescu, a ordonat comenzilor unităţilor militare din oraş, în 11 ianuarie 1945, să pună la dispoziţie militari pentru a păstra ordinea pe timp de zi şi de noapte. Acesta era comandantul Batalionului 7 Administrativ şi a condus garnizoana timp de 9 luni, până în 25 mai 1945, când a predat comanda lt.-col. Constantin Huza, comandantul Regimentului 96 Infanterie. Printr-o scrisoare către Primărie, lt.-col. Ştefan Ionescu a mulţumit acesteia pentru colaborare, precizând că a colaborat bine şi cu Partidele comunist şi social-democrat, cu Apărarea Patriotică şi Sindicatele Unite, „pentru rezolvarea multiplelor şi grelelor probleme ce ni s-a pus în special din septembrie 1944 şi până acum”.

Cele mai multe dintre unităţile militare enumerate vor părăsi oraşul în vara anului 1945. În luna iunie, era cartiruit în oraş Regimentul 2 Panduri, condus de maiorul Floca, participant la slujba religioasă închinată Înălţării Domnului şi Zilei Eroilor.

După desfiinţarea Regimentului 96 Infanterie, în luna septembrie 1947 a fost adus în cazărmile din oraş Grupul 7 Specialităţi Voluntari Moto din Divizia „Horia, Cloşca şi Crişan”, primirea oficială având loc în 21 septembrie.

Această unitate dispunea de tancuri, care adeseori circulau prin oraş degradând străzile, iar atunci când ieşeau din oraş distrugeau culturile agricole ale unor locuitori, incidente supuse analizei Comisiei interimare a oraşului întrunită în 9 martie 1948.

Cercetând registrele de stare civilă pentru decedaţi pe perioada 1941-1945 aflate în păstrarea Primăriei municipiului Caransebeş, am reuşit să întocmesc lista celor 41 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi români care domiciliaseră în oraş şi care au fost ucişi pe front, după cum urmează:

a. în Campania din Est (între 16 iulie 1941-6 mai 1944), 28 de decedaţi;

b. în Campania din Vest (între 12 octombrie 1944-16 martie 1945), 13 decedaţi.

În Spitalele Militare Z.I. Nr. 181 şi 284 din Caransebeş au decedat 79 de ofiţeri şi soldaţi români, între 13 aprilie 1944 şi 10 iulie 1945, provenind din diferite unităţi militare, 4 soldaţi şi ofiţeri germani între 2-16 septembrie 1944, şi 15 soldaţi şi ofiţeri sovietici între 16 septembrie 1944-27 iulie 1945.

Din satul Caransebeşul Nou, în ultimul război au decedat 6 soldaţi, dintre care 3 în Campania din Est şi 3 în cea din Vest. Primul soldat decedat din această localitate s-a înregistrat în 29 septembrie 1942, iar ultimul în 29 martie 1945.

Datele înscrise în registrele de stare civilă ale Primăriei au fost preluate din documentele trimise de către fiecare unitate militară căreia îi aparţinea cel decedat, acestea creând pe front propria evidenţă de stare civilă.

Reproduc Adresa Regimentului 96 Infanterie Caransebeş – Biroul I.O.V.R., către Primăria oraşului Caransebeş, privitoare la moartea eroică a căpitanului Emil Beu:

Cu onoare vă rugăm să binevoiţi a dispune să fie anunţată familia şi preotul respectiv despre moartea eroică a căpitanului Beu Emil din Regimentul 96 Infanterie, căzut la datorie în luptele cu duşmanul de veci al neamului pentru dezrobirea Ardealului la data de 12 octombrie 1944 şi a fost înmormântat la Cimitirul Eroilor din Parcul Primăriei «Mindzent» Ungaria.

Familia domiciliază în Str. Lugojului, nr. 33.

Eroul va fi pomenit în biserica comunei.

Comand. P.S. Reg. 96 Infanterie

C.I. Huza”.

Cu sau fără cruci la căpătâi, ofiţeri şi soldaţi caransebeşeni s-au aşezat pentru veşnicie în pământ românesc sau străin, pe un traseu care trece prin Basarabia, prin Odesa spre Crimeea, apoi în Caucaz şi la întoarcere din Caucaz până pe colinele Iaşilor, peste munţi în Transilvania, pe care au dezrobit-o la Careii Mari, în Ungaria, unde au trecut însângerând Tisa, la Budapesta, unde a murit eroic comandantul Regimentului 96 Infanterie, drumul lor încununat de jertfă şi glorie încheindu-se în Cehoslovacia.

Divizia 19 Infanterie şi Regimentul 96 Infanterie din componenţa acesteia au scris în anii 1941-1945, cu mult sânge, pagini de eroism, de istorie militară, demne de neuitare ca şi cele ale grănicerilor bănăţeni de altădată, ai căror urmaşi au fost.

Constantin BRĂTESCU