Get Adobe Flash player

Ctitorul moral al Catedralei „Învierea Domnului“:

Vizualizari: 907

Anul centenar Miron Cristea“ în Episcopia Caransebeşului

Pentru Episcopia Caransebeşului, pe lângă aniversarea a 1.685 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) şi a 125 de ani de la recunoaşterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885), în anul 2010 se adaugă şi aniversarea centenarului instalării Episcopului Miron Cristea la Caransebeş (1910-2010). Prin urmare, în Eparhia Caransebeşului, anul 2010 este şi ,,Anul omagial Episcop Elie Miron Cristea”.

Cel de-al treilea Episcop al Caransebeşului, Miron Cristea (primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), a fost ales la 4 decembrie 1909, în urma sinodului ce s-a convocat cu acest scop. Ceremonia hirotoniei a avut loc marţi, a treia zi de Paşti, la 3 mai 1910, la Sibiu, iar instalarea în Scaunul episcopal a avut loc în Duminica Tomii, 8 mai 1910.

La Caransebeş, Episcopul Miron Cristea a desfăşurat o amplă şi energică activitate de promovare a culturii naţionale. A lucrat cu râvnă pentru luminarea clerului şi a poporului din eparhie, pentru ridicarea moralului şi întărirea disciplinei preoţilor şi pentru dezvoltarea aşezămintelor bisericeşti, culturale şi economice.

Pe plan naţional, s-a remarcat prin sprijinirea activă a luptei pentru emanciparea naţională a românilor transilvăneni şi participarea la evenimentul Marii Uniri înfăptuite la 1 Decembrie 1918. Discursul ierarhului din Caransebeş la Alba Iulia a reprezentat o sinteză minuţios alcătuită din întreaga istorie de frământări, lupte şi aspiraţii ale poporului român. În finalul discursului, Miron Cristea a rostit: ,,Am ferma nădejde că glasul vostru unanim şi, prin voi, glasul întregii naţiuni se va concentra asupra singurei dorinţe, pe care o pot exprima în trei cuvinte: Până la Tisa! Amin!”.

Unul dintre cei mai însemnaţi lideri ai românilor transilvăneni

Participarea la eveniment şi susţinerea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 au făcut din Episcopul Miron Cristea unul dintre cei mai însemnaţi lideri ai românilor transilvăneni. Lucrul acesta s-a văzut cu prisosinţă în discuţiile şi în atitudinea cu care a fost primit la Bucureşti marele ierarh, imediat după Unire, ca participant la istoricul moment de înmânare, către Regele Ferdinand, a actului Unirii românilor din Transilvania cu cei din România.

În ziua de 31 decembrie 1919, Marele Colegiu Electoral al României Mari a votat în unanimitate alegerea ierarhului de la Caransebeş ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Primat al României. Alegerea Episcopului Miron Cristea reprezenta în acea vreme un adevărat simbol al unirii tuturor românilor şi consfinţirea unirii politice a Transilvaniei cu România. A doua zi, în 1 ianuarie 1920, la Palatul Regal a avut loc ceremonia învestirii noului Mitropolit primat, Regele Ferdinand încredinţându-i toiagul arhipăstoresc, simbol al autorităţii chiriarhale şi al înaltei demnităţi ierarhice.

După întronizarea de la Bucureşti, Miron Cristea s-a întors la Caransebeş şi a mulţumit clerului şi poporului de aici pentru anii rodnici petrecuţi în Banat. A făcut şi o donaţie de 30.000 de coroane episcopiei pe care a condus-o, banii urmând a fi împărţiţi la fondul pentru zidirea unei noi catedrale, la ridicarea căminului studenţilor bănăţeni şi la construirea bisericii de la Mănăstirea ,,Izvorul Miron”, al cărei ctitor a fost.

În numele clerului şi al credincioşilor din Episcopia Caransebeşului, Filaret Musta a mulţumit mitropolitului pentru vrednica păstorire de la Caransebeş, iar Andrei Ghidiu, Protopopul Caransebeşului, la despărţirea lui Miron Cristea de eparhia pe care a condus-o vreme de 10 ani, a ţinut în catedrală un cuvânt de apreciere care sintetizează în puţine vorbe imaginea pe care a lăsat-o păstoriţilor săi: ,,Când Vă vedeam în acest modest tron eraţi podoaba Bisericii, când slujeaţi la sfântul prestol eraţi frumuseţea altarului, de câte ori urcaţi acest amvon, eraţi mângâierea poporului”.

Un simbol al românilor de pretutindeni

După ce a devenit primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, prin învestitura din 1 noiembrie 1925, Miron Cristea a devenit şi un simbol al românilor de pretutindeni.

Episcopul Miron Cristea este pentru Episcopia Caransebeşului nu doar un fost episcop şi un simbol românesc. El este şi ctitorul moral al noii Catedrale Învierea Domnului, fiind primul episcop al Caransebeşului care a ridicat problema construirii unei noi catedrale în oraşul de reşedinţă. Visul Episcopului Miron Cristea s-a împlinit acum, la 100 de ani de la începutul păstoririi sale la Caransebeş. În 12 septembrie 2010, Catedrala nouă a Caransebeşului a fost târnosită prin lucrarea mâinilor Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, şi prin împreună-slujirea unui sobor de arhierei, preoţi şi diaconi. Catedrala nouă, cu hramurile ,,Învierea Domnului” şi ,,Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, este o încununare a năzuinţelor de construcţie a unei catedrale, năzuinţe purtate peste veacuri de preoţii şi credincioşii Caransebeşului şi ai întregii eparhii.

Cu ocazia târnosirii Catedralei ,,Învierea Domnului” în Anul Centenar Miron Cristea, Episcopia Caransebeşului a ridicat în faţa monumentului religios statuia Patriarhului Miron Cristea, ca o bucurie a împlinirii măreţului ideal de construcţie, propus bănăţenilor de întâiul Patriarh, în vremea arhipăstoririi la Caransebeş. Astfel, Catedrala caransebeşeană şi primul ei iniţiator sunt într-o legătură care a dăinuit peste un secol şi va rămâne veşnică.

La Caransebeş, Episcopul Miron Cristea va rămâne viu. Noua Catedrală ,,Învierea Domnului”, visul marelui ierarh, va vorbi peste veacuri de Miron Cristea şi de vrednicii credincioşi ai Banatului.

Pr. Daniel ALIC